Pe cǎldurile
astea, zǎu de mai pot sǎ gǎtesc ceva. De fapt, nu prea pot sǎ fac altceva decât
sǎ vin acasǎ şi, practic, sǎ mǎ comport ca o mâţǎ râzgâiatǎ: mǎ plimb încetişor
prin casǎ, mǎnânc urdǎ cu roşii şi busuioc, mǎ spǎl des pe faţǎ cu apǎ rece, îi
afurisesc pe muncitorii care nu mǎ lasǎ sǎ dorm, nu c-aş putea pe vremea asta, citesc
dintr-o carte tare fainǎ (mersi, Alma!), mǎ uit cum îmi mor florile prin casǎ
(I’m less nurturing than a desert), deşi levǎnţica rezistǎ, biata de ea, ascult
hituri din ´80, îmi fac ceaiuri parfumate, scriu reţete în agendǎ, mǎ joc Stop the bus şi pierd, Majhong şi mai câştig, mǎ gândesc la câte palindromuri mai
ştiu, ies în locuri faine, cu oameni dragi şi mǎ joc boardgames, aştept o
aniversare de bebe drǎguţ, un curs de mult dorit, o zi la Mogoşoaia şi
petrecerea de 14 iulie francez. Şi pentru cǎ am câştigat un pariu (de ce ar
paria cineva cǎ Italia poate sǎ câştige în faţa Spaniei, zǎu?), alaltǎsearǎ am
fost şi m-am delectat cu paella marisco la Salsa Picante.
Reţeta de azi e
rǎcoritoare, ca pentru o zi pleoştitǎ pe cǎlduri toropitoare: 200 ml de lapte de cocos, 25-30 de cǎpşuni
de diferite mǎrimi, 3 linguriţe de miere (sau dupǎ preferinţe de dulceaţǎ)
şi gheaţǎ, se pun în blender şi se
ameţesc câteva secunde. Rezultǎ o bunǎtate mǎtǎsoasǎ de bǎut în faţa
calculatorului. De bucuria mea s-a bucurat şi Ducky! :)
Etichete: Bauturi, capsuni, lapte de cocos, miere
