Nu mǎ dau în
vânt dupǎ limonadele bǎute în cutare sau cutare ceainǎrie dar astea pe care mi
le fac eu mǎ încântǎ peste poate. Cǎci cine ştie mai bine decât mine de cât
dulce am nevoie, câtǎ acrealǎ sau aromǎ suport în ziua respectivǎ? Aşa cǎ
într-o zi fǎrǎ cod portocaliu, am cerut şi mi s-a adus un pepene, am mâncat din
el cât am putut şi apoi am încropit limonada aceasta.
Pentru douǎ
porţii, am avut nevoie de douǎ felii de pepene mǎricele, desâmburate şi tǎiate
bucǎţi şi sucul de la o jumǎtate de lǎmâie. Miere sau zahǎr n-am mai pus, cǎ
era pepenele destul de dulce. Am blitzuit câteva secunde în blender şi am
turnat în pahare, ornând cu frunzuliţe de mentǎ. Şi m-am pus, rǎcoritǎ, pe
citit bloguri.
Bon app’!
Etichete: menta, pepene
