Raita picantǎ


Ȋn 2010, am început sǎ stau în Happy House din Panduri şi multe lucruri frumoase mi s-au întâmplat acolo: am aflat ce bine se potriveau palmele noastre lipite, cum sǎ respirǎm împreunǎ, am cunoscut oameni cu poveşti interesante, couch-surferi foarte sau deloc ciudaţi, am aflat de Incubator, am fost la douǎ vânǎtori de comori fantastice (viajoa ruleazǎ! tiza mea ruleazǎ!) şi am început sǎ mǎ scutur de nu-uri, nu pot-uri şi nu vreau-uri- asta e de fapt muncǎ continuǎ la mine. Pe lângǎ multe aventuri, tot atunci au debutat şi incursiunile mele în bucǎtǎrie; era un timp de veselie, de încercat, mereu este de încercat, iar bucǎtǎria din Happy House a fost locul unde am bǎut ceai masala pentru prima oarǎ, din cel adevǎrat care nu mǎ lasǎ sǎ dorm noaptea :), unde un japonez bucǎtar-biciclist-globetrotter-iubitor-de-pisici mi-a gǎtit sushi şi unde am pus în practicǎ nişte reţete citite pe blogurile mele preferate de atunci: bruschetele cu ridichi de la easy peasy le-am fǎcut deja, sunt AICI, raitaua de la Mazilique o prezint acum, iar în ceea ce priveşte olive cheesy bread al Elenei de la Le blog piquant, sper sǎ fiu destul de rapidǎ vreodatǎ încât sǎ-i fac poze înainte ca hoardele de mâini sǎ-mi împiedice accesul la ele.
Atunci când rǎscoleam sertarul de condimente, am dat de garam masala care mǎ aştepta acolo din martie şi mi-am adus aminte de toate de mai sus. Mi-era foame, aveam pâine şi puţin iaurt, aşa cǎ am cǎutat reţeta şi am încropit-o repede.
Ȋntr-un bol, am turnat iaurt şi l-am amestecat cu lingura de câteva ori. Am tǎiat mǎrunt un castravete, o jumǎtate de morcov, o jumǎtate de ardei gras şi le-am pus peste iaurt. Am mai tǎiat o feliuţǎ de jalapeno – nu eram destul de avidǎ de usturime atunci, dar fǎrǎ ardei iute parcǎ nu iese la fel-, şi o linguriţǎ de garam masala, care este un condiment format din coriandru, chimion, ienibahar, nucşoarǎ, piper, cardamom, cuişoare, fenicul şi dafin, adicǎ toate aromele preferate ale indienilor. De-a lungul timpului, eu am mâncat raitaua cu lipie, pâine prǎjitǎ, cred c-am folosit-o chiar şi ca sos peste bucheţele de conopidǎ la cuptor. E un tip de sos care mie îmi aduce aminte de varǎ, şi cum aici mai e pe alocuri vreme de mânecǎ scurtǎ, de ce sǎ nu ne bucurǎm de toate aşa cum se cuvine?
Bon app’!

Etichete: , , ,