Când cântarul
trece de o limitǎ şi se apropie vertiginos de teritorii virgine pentru mine,
intru în alertǎ şi îmi fac planuri. Am ajuns sǎ mǎ obişnuiesc cǎ poate nu voi
mai reuşi sǎ ajung la greutatea din liceu (ceea ce e aproape ridicol, ştiu, mai
ales cǎ-s puţine kilogramele pe care ar trebui sǎ le dau jos), dar sǎ trec de
acea limitǎ la care am fost o datǎ (şi nu mai vreau), asta e de neconceput.
Planurile sunt
douǎ :P: o semi-dietǎ – dietǎ adevǎratǎ eu nu mai ţin niciodatǎ, şi cu ajutorul
omuleţilor din preajma mea instruiţi expres sǎ mǎ deturneze dacǎ îmi vin
asemenea drǎcii în minte, o sǎ reuşesc, sunt sigurǎ- şi nişte exerciţii
dimineaţa devreme, şi-aşa mǎ trezesc cu noaptea în cap...
Având
dezideratul de a reveni la un nivel confortabil în minte, am fǎcut azi o salatǎ Caprese foarte sǎţioasǎ, care mi-a satisfǎcut pofta de arome.
Mai întâi am
fǎcut reducţia de oţet balsamic din trei
linguri de oţet, amestecate cu 2
linguriţe de miere şi lǎsate la foc mic câteva minute pânǎ ce consistenţa
devine ca cea a unui sos mai grosuţ. Se lasǎ la rǎcit, nu foarte mult, pentru
cǎ altfel sosul se va întǎri.
Am spǎlat douǎ roşii potrivite, le-am tǎiat
rondele şi am împodobit o farfurie cu ele şi cu câteva biluţe de mozzarella. Am adǎugat puţin busuioc şi
am turnat reducţia peste ele. Şi gata prânzul!
Bon app’!
Etichete: busuioc, Caprese, mozzarella, salate
