E foarte greu sǎ
te apuci sǎ faci ceva, chiar dacǎ acel ceva o sǎ-ţi îmbunǎtǎţeascǎ în vreun fel
viaţa, dacǎ o sǎ te facǎ fericit şi mai mulţumit de tine însuţi. Sǎ faci acel
pas e mereu dificil pentru cǎ suntem atât de buni în a ne sabota singuri, încât
vom gǎsi mereu cele mai nebuneşti motive de a a nu ne ocupa imediat de un
lucru. Ei, şi azi când în sfârşit am început ceva ce mǎ ţineam sǎ fac de câteva
luni bune, m-am simţit al naibii de bine. Aşa de bine cǎ am decis sǎ mǎ recompensez
pentru asta :).
Ştiu cǎ o salatǎ,
oricât de florentinǎ ar fi ea, nu e modul ideal şi larg rǎspândit când vine
vorba de recompense, dar sǎ le luǎm încet şi sǎ armonizǎm efortul cu plǎcerea
:). Şi oricum gǎsim întotdeauna nişte limbi de pisicǎ prin casǎ, numa’ bune cu
ceai verde fierbinte. Eu gǎsesc, oricum... :P
Cum am fǎcut: Am
tǎiat trei felii de pâine veche de o
zi de crusta şi apoi le-am fǎcut cubuleţe. Ȋntr-o tigaie, am topit un cub de unt, am adǎugat un cǎţel de
usturoi fin şi am pus pâinea la perpelit peste ele. Peste, am presǎrat puţin parmezan şi piper.
Dupǎ ce
crutoanele sunt gata, ne ocupǎm de salata propriu-zisǎ. Ȋntr-un bol amestecǎm 2
roşii tǎiate cubuleţe, un dovlecel mic,
un ardei kapia (am avut eu), o ceapǎ
roşie tǎiatǎ rondele şi pǎtrunjel
dupǎ gust. Facem o vinegretǎ din puţin ulei
de mǎsline, oţet balsamic şi o jumǎtate
de linguriţǎ de muştar de Dijon. Turnǎm
vinegreta peste salatǎ, amestecǎm bine, adǎugǎm crutoanele şi cubuleţe de brânzǎ de caprǎ sau tot parmezan şi ne
punem pe treabǎ. :)
Bon app’!
Etichete: branza de capra, parmezan, salate
