Panzanella de iarnǎ


E foarte greu sǎ te apuci sǎ faci ceva, chiar dacǎ acel ceva o sǎ-ţi îmbunǎtǎţeascǎ în vreun fel viaţa, dacǎ o sǎ te facǎ fericit şi mai mulţumit de tine însuţi. Sǎ faci acel pas e mereu dificil pentru cǎ suntem atât de buni în a ne sabota singuri, încât vom gǎsi mereu cele mai nebuneşti motive de a a nu ne ocupa imediat de un lucru. Ei, şi azi când în sfârşit am început ceva ce mǎ ţineam sǎ fac de câteva luni bune, m-am simţit al naibii de bine. Aşa de bine cǎ am decis sǎ mǎ recompensez pentru asta :). 

Ştiu cǎ o salatǎ, oricât de florentinǎ ar fi ea, nu e modul ideal şi larg rǎspândit când vine vorba de recompense, dar sǎ le luǎm încet şi sǎ armonizǎm efortul cu plǎcerea :). Şi oricum gǎsim întotdeauna nişte limbi de pisicǎ prin casǎ, numa’ bune cu ceai verde fierbinte. Eu gǎsesc, oricum... :P

Cum am fǎcut: Am tǎiat trei felii de pâine veche de o zi de crusta şi apoi le-am fǎcut cubuleţe. Ȋntr-o tigaie, am topit un cub de unt, am adǎugat un cǎţel de usturoi fin şi am pus pâinea la perpelit peste ele. Peste, am presǎrat puţin parmezan şi piper. 

 
Dupǎ ce crutoanele sunt gata, ne ocupǎm de salata propriu-zisǎ. Ȋntr-un bol amestecǎm 2 roşii tǎiate cubuleţe, un dovlecel mic, un ardei kapia (am avut eu), o ceapǎ roşie tǎiatǎ rondele şi pǎtrunjel dupǎ gust. Facem o vinegretǎ din puţin ulei de mǎsline, oţet balsamic şi o jumǎtate de linguriţǎ de muştar de Dijon. Turnǎm vinegreta peste salatǎ, amestecǎm bine, adǎugǎm crutoanele şi cubuleţe de brânzǎ de caprǎ sau tot parmezan şi ne punem pe treabǎ. :)

Bon app’!

Etichete: , ,