Recenzii de restaurant şi scris


Am scris recenzii de carte pentru bookblog timp de patru ani, aşa cǎ atunci când am intrat în sfera culinarǎ şi mi s-a oferit şi sansa de a merge în restaurante sǎ gust minunǎţii şi sǎ scriu despre ele, nu am stat prea mult pe gânduri. M-am gândit eu la semi-vegetarianismul pe care-l practic de doi ani şi jumǎtate şi dacǎ ar putea fi asta o problemǎ, dar nu a fost greu nicio clipǎ. Pentru cǎ-mi place sǎ scriu. Scrisul pentru mine e cercetare şi cercetarea înseamnǎ cǎ voi afla lucruri noi, iar curiozitatea m-a caracterizat dintotdeauna. Scrisul înseamnǎ cǎutarea febrilǎ de cuvinte arǎtoase unele lângǎ altele, scrisul este- de ce nu?- şi o formǎ de a folosi acele expresii pe care le gǎsim în cǎrţi sau reviste şi care ne gâdilǎ plǎcut urechea şi ne fac sǎ zâmbim şi sǎ zicem: „daaaaaa! cǎ bine zici!” pentru ca apoi sǎ le notǎm cu grijǎ în caiet în speranţa cǎ le vom folosi.

M-am gândit aşadar sǎ pun şi aici pǎrţi din recenziile de restaurant pe care le scriu pentru foodcrew (sub pseudonimul de Scorţişoara :) ), poate vǎ place ceva şi vǎ decideţi sǎ cǎlcaţi pragul unui loc vizitat şi de mine. Am avut norocul sǎ dau peste oameni frumoşi şi mâncare excelentǎ, aşa cǎ nu pot decât sǎ vǎ încurajez sǎ încercaţi cu încredere preparatele lor. Azi, un restaurant mexican de toatǎ isprava, El Torito! ¡Olé!

Ȋmi plac restaurantele cu specific- sunt unele (nu le cunosc pe toate) care te atrag de la început pânǎ la sfârşit cu un întreg „arsenal”, toate pentru o experienţǎ cât mai autenticǎ. Despre bucǎtǎria mexicanǎ, aveam nişte amintiri prea vagi dintr-o vacanţǎ praghezǎ acum mulţi ani, aşa cǎ am intrat la El Torito aşa cum intru de ceva vreme în restaurantele de la noi: dorind sǎ fiu surprinsǎ. 

Primul lucru care m-a frapat a fost coloritul încǎperilor şi muzica, care deşi tare, a fost perfectǎ aşa cum era, totul ducând cu gândul la mesele sociale, specifice unor popoare ca cel grec sau cel indian. Ȋmi închipuiam mexicani joviali cu metri de tequila pe masǎ, discutând înfierbântaţi şi totuşi cordial despre sport sau politicǎ, cântând, mâncând şi bucurându-se. E greu sǎ nu te bucuri când te afunzi în minunatele culori de la El Torito, când faci poze cu sombrero-ul greu sau când eşti frǎmântat de o pisicǎ leneşǎ (şi neaoşǎ, de data asta) care dupǎ ce a tors puţin, te pǎrǎseşte pentru lucruri pisiceşti de maximǎ importanţǎ- ca dormitul, evident, pe un scaun de la o masǎ alǎturatǎ. 

Binedispuse deja, eu şi prietena însoţitoare am început sǎ rǎsfoim meniul, cu un pahar de Margarita Purple (22 lei) în faţǎ şi ciugulind dintr-o porţie de nachos din partea casei, necondimentaţi şi cu un sos de roşii simplu alǎturi, perfect pentru deschidere. 

Margarita noastrǎ era dulce şi drǎguţ coloratǎ, aşa cǎ alcoolul din ea a trecut neobservat. Câteva bǎuturi ne-au atras atenţia în meniu, deşi eram perfect mulţumite de alegerea noastrǎ: existǎ, se pare, o Tequila Bum-Bum (19 lei) despre care nu vrem sǎ ne închipuim prea multe şi un shot de tequila numit mezcal cu vierme de agave (14 lei) pe care, evident, ni l-am închipuit în toate felurile. Nu am întrebat despre el, unele lucruri meritǎ sǎ rǎmânǎ neelucidate. 

Continuarea AICI.

Etichete: