Brioşele astea
sunt dovada vie cǎ mai am foarte multe de învǎţat în bucǎtǎrie şi cǎ asta e ok,
aşa trebuie sǎ fie. Lucruri nefericite ca ǎsta o sǎ se mai întâmple, e parte
din procesul de învǎţare.
Bon, sǎ nu vǎ
ţin în suspans, mai bine vǎ zic din prima ce boacǎnǎ am fǎcut: mafinşii ǎştia
ar fi trebuit sǎ fie un minunat chec cu lǎmâie şi mac, dar cum am scos prea
repede tava din cuptor, când am început sǎ tai, s-a prǎbuşit totul ca ţurţurii
când vine primǎvara. Tata zice cǎ atunci când n-ai de lucru, îţi faci. Eu mǎ
grǎbesc... Şi pentru cǎ era totuşi bun la gust, am pus umplutura în hârtii de
muffins şi i-am mai dat puţin la cuptor. Şi iacǎtǎ rezultatul!
Vǎ dau reţeta de
chec cu lǎmâie, e simplǎ, trebuie doar sǎ vǎ cunoaşteţi cuptorul :). Reţeta e
luatǎ din Cartea regalǎ de bucate (of! of!).
Se încǎlzeşte
cuptorul la 180 de grade.
Se bat 225 de grame de unt moale cu 225 de grame de zahǎr cu mixerul pânǎ
ce rezultǎ o compoziţie cremoasǎ. Se adaugǎ 4 ouǎ pe rând şi se amestecǎ
pânǎ la omogenizare completǎ. Se adaugǎ coaja
rasǎ de la o lǎmâie şi se amestecǎ bine.
Ȋn alt bol, se
amestecǎ 225 de grame de fǎinǎ cu un plic de praf de copt şi 2-3 linguri de seminţe de mac. Aceastǎ
compoziţie se amestecǎ apoi cu cea de ouǎ şi unt şi se omogenizeazǎ.
Tapetǎm cu
hârtie de copt o formǎ de cozonac şi se coace compoziţia la 180 de grade timp
de 40 de minute. A mea a stat 40 de minute, dar evident, mai trebuia lǎsatǎ
încǎ vreo 15 minute. Dupǎ 40 de minute, ar trebui verificatǎ.
Ȋn acest timp,
se face siropul din 200 de grame de
zahǎr, 100 ml apǎ şi zeama de la
douǎ lǎmâi, amestecate într-o cratiţǎ şi care se fierb 5-10 minute la foc
molcom.
Imediat ce
scoateţi prǎjitura, ea trebuie înţepatǎ cu o furculiţǎ pe toatǎ suprafaţa şi siropul
trebuie turnat peste ea. Ambele trebuie sǎ fie fierbinţi. Se lasǎ la rǎcit şi
apoi se feliazǎ.
Eu am savurat
muffins-ii la ceaiul de dimineaţǎ, dar merg şi ca gustare, lângǎ fel şi fel de
fructe.
Bon app’!
Etichete: dulciuri
