Neastâmpǎr, doruri şi o salatǎ provensalǎ


Ȋn ciuda norilor, pare cǎ vine primǎvara, în parcuri e puzderie de oameni, câini care mai de care mai poznaşi, raţe mǎcǎnitoare şi oameni (mai) zâmbitori (mi se pare mie?). Mai mult, prietenul meu sare ca un cangur prin casǎ (don’t even ask!!!) şi confundǎ congelatorul cu cuptorul cu microunde. Când nu mǎ simt inspiratǎ, mǎ uit mereu spre un colţ din casǎ care mi se pare foarte simpatic- are cartea cu prinţese, poze cu noi doi, diploma care atestǎ cǎ-s ucenic ciocolatier, o fotografie cu nepoţelul pe care o sǎ-l cunosc luna viitoare, pǎpuşa mea japonezǎ şi multe alte lucruşoare din astea care-mi bucurǎ sufletul. 

Şi deşi am suportat foarte bine iarna asta (ce dacǎ n-a fost foarte asprǎ...), de-abia aştept sǎ treacǎ, sǎ vinǎ ziua mea şi a blogului, sǎ vinǎ primǎvara de zambile, nopţile mai scurte (iar nu dorm cum tre’) şi sǎ-mi revendic locul pe acea bancǎ din parc, cu o carte bunǎ în faţǎ.  

 
Salata asta e unul din mofturile mele pentru cǎ ştiu prea bine cǎ e mai bunǎ vara, ca orice salatǎ, de altfel. Ronţǎi foarte rar salate aşa cǎ nu stau sǎ mǎ mai întreb dacǎ e momentul potrivit pentru ele au ba.

Salata provensalǎ e inspiratǎ din cartea cu bucate mediteraneene pe care o s-o tot folosesc pentru cǎ mǎ încântǎ peste poate stilul ǎsta de viaţǎ şi chiar mi-ar plǎcea la un moment dat sǎ-l pot adopta complet. 

Am început mai întâi prin a face o vinegretǎ din 2 linguri de muştar de Dijon, amestecate cu 2 cǎţei de usturoi pisaţi, câteva linguri de ulei de mǎsline şi zeama de la o lǎmâie. Am amestecat şi am râşnit o porţie generoasǎ de piper pe deasupra. Am dat deoparte.

Am pus la fiert 4 ouǎ şi le-am lǎsat pânǎ s-au fǎcut tari.

Am curǎţat, spǎlat şi tǎiat 2 cartofi în cuburi şi i-am pus la fiert în apǎ cu sare. Dupǎ ce s-au fiert, i-am scos, i-am scurs şi i-am ameţit cu un sfert din vinegretǎ.

Am aranjat pe o farfurie foi de salatǎ şi marginile le-am „decorat” cu ouǎle fierte tǎiate în sferturi. 


Am tǎiat în felii subţiri o jumǎtate de castravete şi un ardei kapia, câteva roşii cherry înjumǎtǎţite, am mai adǎugat nişte mǎsline negre şi o conservǎ de ton în suc propriu. Le-am amestecat pe toate cu restul de vinegretǎ, am ornat cu pǎtrunjel (se mai poate folosi şi busuioc) şi am mâncat pe loc cu o mini-baghetǎ. Am vrut iniţial sǎ fac nişte crutoane cu usturoi, dar m-am lǎsat pǎgubaşǎ pentru cǎ stomacul meu îşi invoca drepturile prin sunete de-a dreptul nepoliticoase. A fost bun şi aromat!

Bon app’!

Etichete: