Dimineţile mele încep mereu aşa:

Luc e „me” din
pozǎ, mormǎitor, foarte puţin doritor sǎ vorbeascǎ, cu mişcǎri lente şi leneşe,
uitându-se urât când fac vreun zgomot puternic, de exemplu când îi zic „’Neaţa!”
:)). Eu mǎ ridic repede din pat, îmi beau cele douǎ pahare cu apǎ dinaintea mesei
şi de-abia aştept sǎ se trezeascǎ şi el ca sǎ fac patul. Numa’ uneori recurg la
tertipuri non-lady-like ca sǎ îl fac sǎ se mişte mai repede :D. Dupǎ ce pleacǎ,
iau un mic dejun copios sau extra-copios, dupǎ cum mi-e pofta, şi mǎ înviorez
cu un episod din Whose line is it anyway. Ieri, de exemplu, am revǎzut episodul
cu Robin Williams şi mi s-a fǎcut aşa un dor de oamenii de la
improvizaţie... Când o sǎ treacǎ sentimentul de vinovǎţie, poate o sǎ povestesc
ce minunat a fost la cursurile cu Improvisneyland, poate vrea cineva sǎ
ştie cum e sǎ râzi de sǎ te doarǎ obrajii...:). Aşa, şi în timp ce mǎ uitam şi
râdeam, vǎd şi alte videoclipuri recomandate mie de dear old Youtube. Unul din
ele era o scenǎ din Friends, cu Ross şi the fake British accent sau cel
în care Phoebe, Joey şi Ross îl imitǎ pe Chandler şi felul cum acesta vorbeşte.

Maaaare
introducere pentru bietele scones. Când am auzit MY SCONE ǎla, am ştiut cǎ
vreau. M-am aprovizionat cu lapte şi mi-am fǎcut.
Mai întâi, am dat
drumul la cuptor la 220 de grade.
Ȋntr-un bol, am
amestecat 250 de grame de fǎinǎ, 1
linguriţǎ de praf de copt, un vârf de sare şi un vârf de zahǎr. Am tǎiat cam 100
de grame de unt rece şi l-am amestecat cu compoziţia fǎinoasǎ pânǎ ce
rezultǎ o compoziţie fǎrâmicioasǎ.
Am adǎugat 2 legǎturi de ceapǎ verde, tǎiatǎ
mǎrunt, şi o cutie de 250 de grame de
ricotta. Am turnat puţin lapte, cam 150
de ml, pânǎ când compoziţia se transformǎ în aluat.
Am transferat
aluatul pe masa înfǎinatǎ şi am frǎmântat puţin. Dupǎ asta, am presat cu mâna compoziţia
pânǎ când aceasta ajunge la o grosime de cam un deget. Se taie aluatul în 8-10 pǎrţi
egale şi fiecare parte e pusǎ în tava tapetatǎ cu hârtie de copt şi unsǎ cu un
amestec din 1 ou bǎtut şi puţinǎ apǎ,
şi condimentat apoi cu sare, piper şi boia iute. Eu am presǎrat nişte piri
piri.
Se dau la cuptor
cam 20-25 de minute, în funcţie de cât de groase sunt. Se lasǎ la rǎcit şi se
ung cu unt. Au dispǎrut aşa repede cǎ am fost somatǎ sǎ fac şi altele asap. Data
viitoare le fac în forma lor originalǎ şi pun înǎuntru şi nişte mǎsline
kalamata, noua mea obsesie.
Bon app’!
Prima pozǎ e de
pe undeva de pe Facebook.
Etichete: aluat sarat, paine, scones