Asearǎ am fost
la primul meu maraton de lecturǎ, „Occupy Metrorex”, organizat de Revista de povestiri. A fost drǎguţ, oamenii s-au mobilizat şi au venit cu tomurile
lor, am revǎzut prieteni din perioada mea bookblog-ianǎ (Bunǎǎǎǎ, Ionuca!),
am tras cu ochiul amuzatǎ la oamenii care se urcau în metrou şi se uitau miraţi
la noi şi m-am surprins furatǎ mai mult de cartea vecinei mele – psihologie,
Jung, ceva-, decât de cǎrţulia mea...
...cǎrţulie care
se numeşte Istoria e servitǎ şi care
spune nişte lucruri interesante despre oameni celebri şi apetitul lor la masǎ,
nu neapǎrat verificabile istoric, dar meritând a fi menţionate chiar şi doar de
dragul anecdotei. Aşa m-am convins eu cum istoria cu tot ce e al ei, politicǎ,
strategie sau comerţ, se face la masǎ, cǎ oameni mari şi-au lǎsat amprenta
asupra unor feluri de mâncare, chiar dacǎ asta înseamnǎ cǎ un bucǎtar inventiv
s-a folosit de numele faimos sau poate chiar existǎ o trimitere clarǎ la
preferinţe şi gusturi personale, inclusǎ în biografii sau memorii.
Aşadar, despre
Cleopatra am aflat cǎ era mare amatoare de lux, voluptate şi smochine, şi îi
dǎdea lui Antoniu amestecuri afrodiziace, ca un pahar de vin alb în care topea
o perlǎ de Nil; la rândul lui, generalul avea mereu câte opt porci mistreţi
puşi la frigare, în caz cǎ ar fi avut oaspeţi neaşteptaţi.
Pentru cǎ un
moştenitor întârzia sǎ-şi facǎ apariţia, Caterina de Medici obişnuia sǎ bea
decocturi pe bazǎ de ierburi şi... urinǎ de mǎgǎriţǎ, prescrise de cǎtre
medicii regali, iar bucǎtarii florentini care au urmat-o pe pǎmânt francez au
introdus în meniul regal feluri de mâncare considerate stimulente: anghinare şi
mǎruntaie de pui, în mâncarea numitǎ Cibreo.
Intriganta Lucreţia
Borgia, frumoasǎ şi cultǎ, a trecut cu bine prin durerile naşterii cu ajutorul
oţetului balsamic de Modena, a organizat baluri şi cine pantagruelice, iar
specialitǎţile casei includeau lapte de sturion, raci mari de apǎ dulce,
anghile în sos verde, pateuri
lombardeze, ouǎ umplute, dulciuri şi nuci pralinate. „Astfel, arta de a mânca în stil italian
ajungea încet-încet, pe diverse cǎi, la nobilele mese, dupǎ o logicǎ total
diferitǎ de moda fast-food; cât despre aceasta din urmǎ, dacǎ ar fi existat
atunci, ar fi cutremurat capetele încoronate ale acelei perioade glorioase!”
Am mai aflat cǎ
în Roma Anticǎ, tricliniile celor avuţi musteau de delicatese, udate de vinuri
preţioase, iar conversaţiile treceau rapid de la osanale la adresa gazdei la stabilirea
alianţelor sau comploturi. Tot atunci, un anume Gallonius a cheltuit o micǎ
avere ca sǎ creascǎ sturioni, oratorul Hortensius îşi hrǎnea ţiparii cu peşti
rari ca sǎ îi facǎ şi mai gustoşi, Crassus îi hrǎnea pe ai lui cu smochine şi
brânzǎ, excentricitǎţi specifice civilizaţiilor de pretutindeni şi din orice
perioadǎ a istoriei.
Nu putem vorbi
despre ospeţe sardanapalice fǎrǎ sǎ-l pomenim pe Ludovic al XIV-lea, pe cât de
însetat de putere, pe atât de mare iubitor de mâncǎruri delicioase. Regele
Soare avea un apetit incredibil, fiind recunoscut pentru capacitatea de a
îngurgita mari cantitǎţi de mâncare, „o
reminiscenţǎ barbarǎ a ideii de putere”. La curtea lui, bucǎtarul Vatel s-a
sinucis pentru cǎ livrarea peştelui din ziua respectivǎ era în întârziere.
De numele
Margaretei de Savoia se leagǎ celebra pizza Margherita, Henric al IV-lea a
introdus vinul în alimentaţia copilului sǎu de douǎ luni, urmat de usturoiul
tocat pe pâinea unsǎ cu unt, un ritual cu rol iniţiatic în tainica artǎ de a
domni, avarul Napoleon Bonaparte era adeptul cinelor simple şi frugale, iar
Evita nu a avut niciodatǎ mai mult de 47 de kilograme la cei 1.68 m ai sǎi, o
dorinţǎ esteticǎ obsedantǎ care i-a şi distrus sǎnǎtatea. De la carismaticul John
F. Kennedy ne-au ajuns magicele brownies, pe care le-am reprodus şi eu mai jos,
urmând instrucţiunile din carte.
100 de grame de unt şi
50 de grame de ciocolatǎ neagrǎ se
topesc la bain-marie. Dupǎ ce se ia de pe foc, se adaugǎ 220 de grame de zahǎr, se amestecǎ şi se lasǎ la rǎcit. Se pun apoi
2 ouǎ, amestecând bine dupǎ fiecare,
pânǎ la omogenizare. Se adaugǎ 140 de
grame fǎinǎ şi 100 grame de nuci „robotizate”
şi se amestecǎ în continuare. Se unge cu unt o tavǎ şi se toarnǎ compoziţia. Se
coace la 180 de grade timp de 20-30 de minute şi se lasǎ la rǎcit dupǎ care se
poate porţiona. Au mers de minune cu ceaiul meu verde Morning Star, de la Just-T.
