Pânǎ luna
trecutǎ habar n-aveam ce e aia rubarbǎ. O vedeam lǎudatǎ ici şi colo şi pofteam
de numa’, aşa cǎ atunci când am vǎzut firele alea apetisante în Sainsbury’s-ul
din Exeter, am zis cǎ vreau. Şi nu eram singura. Cum aflasem cǎ merg bine cu
cǎpşuni, am trântit în coş şi o caserolǎ din aste fructe. Pentru cǎ eu trebuie
sǎ merg la nişte copchii şi sǎ am grijǎ cǎ-şi fac temele- cel mai plǎcut lucru
din lume, vǎ daţi seama şi singuri!- vǎ las cu reţeta.
Pentru aluat, am
luat 200 de grame de fǎinǎ, am adǎugat
100 de grame de zahǎr, un ou şi o jumǎtate de pachet de unt, le-am
amestecat bine, am format un guguloi şi l-am dat la frigider timp de o orǎ.
Dupǎ ce a trecut
timpul regulamentar, am întins aluatul în tavǎ unsǎ cu unt. Merge repede şi cu
mâna, presând ca sǎ se rǎspândeascǎ uniform. Dacǎ vǎ place adrenalina, faceţi
asta cu o mogâldeaţǎ de om care se agaţǎ de picioarele voastre, trânteşte
sticle de apǎ goale, încearcǎ sǎ punǎ mâna pe cuptorul încins,
bǎgându-vǎ în sperieţi, şi „rearanjeazǎ” oalele în dulap. :X
Pentru
compoziţie, am tǎiat 7 fire de rubarbǎ în
cubuleţe. Cubşoare, cum ar veni,
n-aş şti sǎ vǎ spun dimensiuni, eu si sistemul metric nu suntem prieteni la
toartǎ, dar cubuleţe, aţi prins ideea...
Cǎpşunile, hmmm,
cam 500 de grame (Steli?)
le-am tǎiat în patru, cǎ erau mari. Am adus fructele împreunǎ, am turnat peste 10 linguriţe de zahǎr (rubarba e din
iad de acrǎ) şi am amestecat uşurel.
Am dat la cuptor
pentru mai mult de o orǎ, pe treapta 5 a aragazului exeterian, deci cam la 190
de grade. Am scos de la cuptor şi am presǎrat pe deasupra fulgi de migdale şi apoi se mai dǎ la cuptor puţin pânǎ se rumenesc
fulgii la suprafaţǎ. Noi n-am mai avut rǎbdare şi-am scos-o mai devreme, dupǎ
cum bine se poate observa. A fost ok şi bunǎ!
PS: Uitasem sǎ
zic, totuşi, un lucru drǎguţ: chupachupşii la care merg acuşi au doi pui de raţǎ.
Asta e foaaaarte pe placul meu, da daaaaa! :)
Bon app’!
Etichete: capsuni, rubarba, tarte
