Nimic mai plǎcut
decât sǎ începi o zi lângǎ un prieten. Un prieten matinal, se-nţelege. Unul care sǎ aprecieze importanţa
mic-dejunului, care sǎ se lǎfǎie ca şi tine în faţa unei ceşti aburinde cu
ciocolatǎ caldǎ, cu care sǎ vorbeşti despre câte-n lunǎ şi-n stele: cǎrţi,
filme, aventuri, muncǎ şi joacǎ… Poate afli şi lucruri noi. Un om are
întotdeauna resurse sǎ te surprindǎ, şi dacǎ ai cumva impresia cǎ dacǎ s-a
aşezat frumuşel într-un sertǎraş în sufletul tǎu înseamnǎ cǎ nu te mai poate
impresiona sau zgândǎri cu nimic, ei bine, te înşeli.
Am avut parte de astfel de mic-dejunuri lungi şi frumoase de douǎ ori vara
asta. Cumva, nu mi s-a mai întâmplat pânǎ acum. Tin mult la ritualurile mele
matinale şi parcǎ ceva nu era în ordine dacǎ n-aş fi stat lângǎ ceaiul meu fierbinte,
croissantul şi dulceaţa, poate cu nasul într-o carte sau stumble-uind pe net. Dar
am ieşit din rutinǎ, mi-am lǎsat tabieturile acasǎ şi am ieşit sǎ mǎ bucur, sǎ
râd, sǎ mǎ-ntristez, sǎ ascult şi sǎ vorbesc aşa cum numai în faţa unui prieten
cald poţi face. Si dacǎ soarele ǎsta de miere veche nu ne mai îmbie sǎ ne gǎsim
pe-afarǎ, ne vom vedea curând în loc cu cǎldurǎ, gutui şi pisici la ferestre, vin
fiert şi boardgames.
PS. HEDONISME-le
sunt lucruri mari şi mici care mǎ bucurǎ. Am ales sǎ scriu despre ele pentru cǎ
nu vreau sǎ uit ce am simţit într-un anumit moment şi mai ales pentru cǎ îmi întreţin
starea de bine.
Etichete: Hedonisme
