Citesc o carte. Una despre un deţinut politic (e o ea, de fapt) din
închisorile comuniste. Nu e plǎcut. Nu e Fenomenul
Piteşti, cel puţin nu deocamdatǎ, dar e rǎu. Lena Constante scrie
bine şi o citeşti repede, parcǎ prea repede şi superficial uneori, trecând
printr-o sumedenie de lucruri într-un mod destul de facil. Unul din ele este relaţia cu hrana,
aproape inexistentǎ în închisoare.
______________________________
Cu totul nelegat de carte, dar trebuia sǎ împǎrtǎşesc şi sǎ
vǎ îndrum spre ea, am fǎcut sǎptǎmânile trecute o tartǎ. O prea-cinstitǎ tartǎ,
moale şi pufoasǎ, fǎrǎ aluat. Am folosit dovlecei pentru cǎ nu-i mai avusesem
pe masǎ de mult şi brânzǎ, my love.
Am spǎlat dovleceii. Doi
dovlecei potriviţi, suculenţi şi cǎrnoşi. Le-am tǎiat cotorul şi i-am
feliat şi tǎiat cubuleţe. Cu tot cu coajǎ, se-nţelege! Lângǎ ei am adǎugat şi doi ardei kapia cǎrora le-am aplicat tratament
asemǎnǎtor: spǎlat, curǎţat de sâmburi, feliat, cubuleţe. I-am pus într-o
tigaie unde puţin ulei începea deja sǎ sfârâie pofticios şi i-am amestecat cu turmeric şi seminţe de ceapǎ. Cam o linguriţǎ din primul şi o lingurǎ generoasǎ
de seminţe. De la miros, începeam deja sǎ ameţesc de poftǎ.
M-am îmbǎrbǎtat şi-am continuat. Dupǎ ce dovleceii şi
ardeii se înmoaie puţin la foc molcom se dau deoparte. Se scurge uleiul rǎmas
sau nu. Eu nu cred cǎ l-am scurs de data asta.
Ȋntr-un bol, am turnat 300
grame de smântânǎ, am împrietenit-o cu 2
ouǎ şi puţin piper proaspǎt
mǎcinat. Apoi, am ras peste ele 125
grame de mozzarella, 100 grame feta şi 150
grame brânzǎ de caprǎ. Am omogenizat bine şi am adǎugat şi dovleceii şi
ardeii, plus nişte crestǎturi de mǎsline
verzi îmbibate bine în ulei cu oregano. Am dat la cuptorul încins la
180 de grade timp de 40 de minute. Şi mi-a
fost bine.
Bon app’!
Etichete: tarte
