Tartǎ cu dovlecei şi trei feluri de brânzǎ


Citesc o carte. Una despre un deţinut politic (e o ea, de fapt) din închisorile comuniste. Nu e plǎcut. Nu e Fenomenul Piteşti, cel puţin nu deocamdatǎ, dar e rǎu. Lena Constante scrie bine şi o citeşti repede, parcǎ prea repede şi superficial uneori, trecând printr-o sumedenie de lucruri într-un mod destul de facil. Unul din ele este relaţia cu hrana, aproape inexistentǎ în închisoare. 
______________________________

Cu totul nelegat de carte, dar trebuia sǎ împǎrtǎşesc şi sǎ vǎ îndrum spre ea, am fǎcut sǎptǎmânile trecute o tartǎ. O prea-cinstitǎ tartǎ, moale şi pufoasǎ, fǎrǎ aluat. Am folosit dovlecei pentru cǎ nu-i mai avusesem pe masǎ de mult şi brânzǎ, my love. 


Am spǎlat dovleceii. Doi dovlecei potriviţi, suculenţi şi cǎrnoşi. Le-am tǎiat cotorul şi i-am feliat şi tǎiat cubuleţe. Cu tot cu coajǎ, se-nţelege! Lângǎ ei am adǎugat şi doi ardei kapia cǎrora le-am aplicat tratament asemǎnǎtor: spǎlat, curǎţat de sâmburi, feliat, cubuleţe. I-am pus într-o tigaie unde puţin ulei începea deja sǎ sfârâie pofticios şi i-am amestecat cu turmeric şi seminţe de ceapǎ. Cam o linguriţǎ din primul şi o lingurǎ generoasǎ de seminţe. De la miros, începeam deja sǎ ameţesc de poftǎ. 


M-am îmbǎrbǎtat şi-am continuat. Dupǎ ce dovleceii şi ardeii se înmoaie puţin la foc molcom se dau deoparte. Se scurge uleiul rǎmas sau nu. Eu nu cred cǎ l-am scurs de data asta. 

Ȋntr-un bol, am turnat 300 grame de smântânǎ, am împrietenit-o cu 2 ouǎ şi puţin piper proaspǎt mǎcinat. Apoi, am ras peste ele 125 grame de mozzarella, 100 grame feta şi 150 grame brânzǎ de caprǎ. Am omogenizat bine şi am adǎugat şi dovleceii şi ardeii, plus nişte crestǎturi de mǎsline verzi îmbibate bine în ulei cu oregano. Am dat la cuptorul încins la 180  de grade timp de 40 de minute. Şi mi-a fost bine.

Bon app’!

Etichete: