HEDONISME (6)- Citit dimineaţa în parc


Da, voluptatea asta nu mi-am mai îngǎduit-o din varǎ (atunci am fǎcut şi fotografia de mai jos), când cel mai mult îmi plǎcea sǎ ies duminica dimineaţa cu orice citeam în momentul ǎla, ba chiar şi cu un carnet unde sǎ notez citate, idei, metafore care-mi atrǎgeau atenţia. Citeam cu spor acolo, pe banca aia, cu faţa scǎldatǎ de soare, întreruptǎ uneori de apariţia rǎţuştelor care fie se stropşeau una la alta, fie înotau tacticoase în grupuri mici, sau de vreun chupachups care vedea pentru prima oarǎ o “bloascǎ” şi era extaziat nevoie mare. Cu adevǎrat interesant era când începea slujba la biserica maramureşeanǎ şi cuvinte cântate rǎsunau pânǎ la mine. Liniştea, clipocitul apei, o adiere de vânt, un lǎtrat de câine, corul de voci. De câte ori am experimentat asta, gândul mǎ purta imediat la acele dimineţi pe când eram la Istanbul şi luam mic-dejunul în sunetul chemǎrilor la rugǎciune rostite de muezini. 

Ȋncǎ se mai poate ieşi, cǎci soarele e blând cu noi, iar voluptǎţile s-au înmulţit: frunze pe caldarâm, culori magice în copaci, aer crocant. Cu cartea potrivitǎ, ne putem ţese o dimineaţǎ foarte frumoasǎ. 

HEDONISME-le sunt lucruri mari şi mici care mǎ bucurǎ. Am ales sǎ scriu despre ele pentru cǎ nu vreau sǎ uit ce am simţit într-un anumit moment şi mai ales pentru cǎ îmi întreţin starea de bine.  

Etichete: