Lucrurile
însemnate nu ni se întâmplǎ neapǎrat atunci când de-abia ne-am spǎlat pe cap sau
dupǎ un somn odihnitor; când credem cǎ lumea e a noastrǎ pentru cǎ tocmai am
primit un compliment, când soarele ne mângâie cu razele lui calde… Nu e atât de
simplu!
Anul
ǎsta am fost la Londra. Ȋn trecere, spre Exeter, dar am prins şi câteva zile în
capitalǎ. Ȋn prima zi, a
plouat, ploaia aia sacadatǎ a lor, enervantǎ, rece. M-am plimbat, am vǎzut
locuri, unele frumoase, ştiam cǎ o sǎ le regǎsesc în amintiri… Când m-am întors
la prietena la care stǎteam era deja târziu, afarǎ încǎ ploua şi mie mi-era
frig, somn şi lehamite. Am fost invitatǎ într-un pub din apropiere. Tare îmi
venea sǎ zic “nu, n-am chef, mi-e somn rǎu”, numai cǎ, dupǎ o secundǎ, mi-am
dat seama cǎ nu vreau sǎ ratez ocazia de-a fi într-un pub londonez. Şi-am
plecat, cu dracii roşii deasupra mea, cu frigul, cu urâtul... Imaginea
aia, cu mine şi Miruna în pub, povestind şi ascultând, e cea mai vie amintire a mea din Londra. Acolo am ascultat prima
datǎ Passenger, acolo am bǎut un sfert din halba aia de cider
dezgustǎtor. Acolo s-a întâmplat un fel de conspiraţie şi, în ciuda (sau poate,
datoritǎ) a tot ceea ce resimţisem anterior, am avut sentimentul acela de bine
care face o amintire sǎ pâlpâie mai pregnant decât o alta. De ce n-o fi
plimbarea în Notting Hill sau vizita la Borough Market, nu ştiu… Şi mǎ gândesc
cǎ inconştient, intuitiv, sau cum o fi, am fost într-un moment şi-am ales şi
numai acum îmi dau seama cǎ am fost inspiratǎ. Atunci mǎ consideram doar nebunǎ
cǎ o sǎ ies din casǎ pe frig şi ploaie. You can't connect the dots looking forward; you can
only connect them looking backwards.
Sigur au mai
existat momente asemǎnǎtoare, dar ǎsta e cel mai recent şi-am vrut sǎ-l notez.
HEDONISME-le sunt lucruri mari şi mici care mǎ
bucurǎ. Am ales sǎ scriu despre ele pentru cǎ nu vreau sǎ uit ce am simţit
într-un anumit moment şi mai ales pentru cǎ îmi întreţin starea de bine.
Etichete: Hedonisme
