Ce
faci dupǎ o searǎ de destrǎbǎlare la Alioli? Dupǎ sosul ǎla din lapte cu
pâinea aia fragedǎ şi aburindǎ, dupǎ creveţii în sosul picant în care întingi
pofticios pentru cǎ e urât sǎ laşi ceva în farfurie şi, oricum, nu se face aşa
ceva în Spania? Ce faci? Ce faci dupǎ sangria
ademenitoare care te tot incitǎ cu încǎ un pahar pânǎ când îţi dai seama cǎ nu
e cutremur, cǎ fata aia de la patinaj din televizor n-a cǎzut, cǎ tu vorbeşti
prea tare deşi nimeni nu te aude, toţi se simt bine acolo, fiecare cu farfuria
şi gaşca lui ? Pǎi te bucuri, aia faci. Cǎ mâncarea a rǎmas la fel de bunǎ
la Alioli, ca atunci când ai vizitat-o prima datǎ şi cǎ eşti cu oameni
cǎrora le place sǎ mǎnânce şi Julia Child spune cǎ ǎştia sunt cei mai buni
dintre cei mai buni.
Azi dimineaţǎ,
mi-am jurat de la primul gând conştient cǎ nu voi mânca nimic toatǎ ziua, dar m-am
lepǎdat de aşa nǎstruşnicie aproape imediat. Am început cu douǎ ceaiuri, am pus
la cuptor nişte lapte condensat sǎ se transforme încetişor în dulce de leche şi
ba mai scriam câte o idee în caietul de plǎnuit OMFG things, ba mai citeam câte un capitol din suplimentul Historiei,
La Belle Epoque, despre Orient-Express, cocainǎ şi Freud sau temperamentalele
dansatoare de cancan de la Moulin Rouge.
Când m-a rǎzbit
foamea, am pus o oalǎ pe foc cu o parte
de cous-cous în douǎ pǎrţi de supǎ
de legume (se poate şi doar cu apǎ), am lǎsat sǎ se umfle cous-cous-ul şi am
picurat nişte turmeric peste el. Am amestecat bine şi l-am lǎsat pe foc pânǎ a absorbit
tot lichidul. Am stins apoi focul şi l-am lǎsat la rǎcit.
Ȋn
acest timp, am tǎiat mǎrunt câteva roşii
cherry, vreo trei felii de castravete, o ridiche şi douǎ fire de ceapǎ verde. Le-am pus peste cous-cous-ul aproape
rǎcit, am amestecat bine şi am condimentat cu niscai piri piri şi sare. Dupǎ
ce am fotografiat, am pus şi nişte fâşii de cheddar. Fǎrǎ brânzǎ, viaţa e tristǎ. :)
Poftǎ
bunǎ!
Etichete: cous-cous, turmeric
