Cous-cous cu turmeric şi legume


Ce faci dupǎ o searǎ de destrǎbǎlare la Alioli? Dupǎ sosul ǎla din lapte cu pâinea aia fragedǎ şi aburindǎ, dupǎ creveţii în sosul picant în care întingi pofticios pentru cǎ e urât sǎ laşi ceva în farfurie şi, oricum, nu se face aşa ceva în Spania? Ce faci? Ce faci dupǎ sangria ademenitoare care te tot incitǎ cu încǎ un pahar pânǎ când îţi dai seama cǎ nu e cutremur, cǎ fata aia de la patinaj din televizor n-a cǎzut, cǎ tu vorbeşti prea tare deşi nimeni nu te aude, toţi se simt bine acolo, fiecare cu farfuria şi gaşca lui ? Pǎi te bucuri, aia faci. Cǎ mâncarea a rǎmas la fel de bunǎ la Alioli, ca atunci când ai vizitat-o prima datǎ şi cǎ eşti cu oameni cǎrora le place sǎ mǎnânce şi Julia Child spune cǎ ǎştia sunt cei mai buni dintre cei mai buni. 

Azi dimineaţǎ, mi-am jurat de la primul gând conştient cǎ nu voi mânca nimic toatǎ ziua, dar m-am lepǎdat de aşa nǎstruşnicie aproape imediat. Am început cu douǎ ceaiuri, am pus la cuptor nişte lapte condensat sǎ se transforme încetişor în dulce de leche şi ba mai scriam câte o idee în caietul de plǎnuit OMFG things, ba mai citeam câte un capitol din suplimentul Historiei, La Belle Epoque, despre Orient-Express, cocainǎ şi Freud sau temperamentalele dansatoare de cancan de la Moulin Rouge. 

Când m-a rǎzbit foamea, am pus o oalǎ pe foc cu o parte de cous-cous în douǎ pǎrţi de supǎ de legume (se poate şi doar cu apǎ), am lǎsat sǎ se umfle cous-cous-ul şi am picurat nişte turmeric peste el. Am amestecat bine şi l-am lǎsat pe foc pânǎ a absorbit tot lichidul. Am stins apoi focul şi l-am lǎsat la rǎcit.

Ȋn acest timp, am tǎiat mǎrunt câteva roşii cherry, vreo trei felii de castravete, o ridiche şi douǎ fire de ceapǎ verde. Le-am pus peste cous-cous-ul aproape rǎcit, am amestecat bine şi am condimentat cu niscai piri piri şi sare. Dupǎ ce am fotografiat, am pus şi nişte fâşii de cheddar. Fǎrǎ brânzǎ, viaţa e tristǎ. :)

Poftǎ bunǎ!

Etichete: ,