Salatǎ cu brânzǎ Roquefort, avocado şi sos de muştar


Cred cǎ este dorinţa fǎţişǎ a multor omuleţi cu apetit gargantuesc sǎ dea jos kilogramele de pufoşenie adunate pentru cǎ, dupǎ toate aparenţele, ei nu pot sǎ se ţinǎ departe de obiectul fascinaţiei lor, recte papa bun. Ei, şi eu în rând cu lumea asta confuzǎ de mai sus… Nu-s giganticǎ, dar îmi plǎcea mai mult de mine acum 8 luni când nici prin gând nu-mi dǎdea cǎ pot acumula şi mai multe kilograme ca în momentul ǎla :)). 

Scǎrile le urci tu sprinţarǎ, Ioano, când ţi se ivesc în cale - raaaaaar, sǎ nu fabulez - dar poate ar fi cazul sǎ umbli şi la ce înmagazinezi. Aşa cǎ de trei sǎptǎmâni, cina mea înseamnǎ mai mereu salatǎ. Salatǎ verde, roşii, castraveţi, ardei, brânzǎ de caprǎ, ulei de mǎsline, piri-piri… Nimic fancy, zic. Uneori cu pâine prǎjitǎ, alteori, nu. Nu mǎ chinuiesc. Credeţi cǎ s-a înduioşat cântarul de „concesiile” pe care le fac eu în fiecare searǎ? Ei, aş! Rǎmâne imun la încercǎrile mele, ştiind cǎ nu joc corect. Pǎi, fǎrǎ sport, la mine nu merge şi pace. Mǎ încumet uneori la nişte jumping jacks prin casǎ şi cam atât. Aşa cǎ declar cǎ iarna nu-mi mai place, fie, vântul nu-mi mai place, şi doresc vreme de colindat prin parcul meu cel drǎguţ. 

Şi pânǎ una-alta, revin la salate. Când se poate :). Asearǎ mi-am fǎcut-o pe asta de mai jos. 

Ȋntr-un bol, am pus câteva foi de salatǎ verde, spǎlate şi tocate, o jumǎtate de avocado tǎiat cubuleţe, câteva feliuţe de brânzǎ cu mucegai albastru, 3-4 roşii cherry înjumǎtǎţite şi nuci pecan fripte puţin înainte în tigaia încinsǎ.

Am încropit şi un dressing din 2 linguriţe de muştar de Dijon, o linguriţǎ de miere şi 2 linguri de ulei de mǎsline extra-virgin, l-am adǎugat peste salatǎ şi amestecat pânǎ s-a îmbibat bine şi am mâncat cu crutoane din pâine neagrǎ. 

Bon app’!

Etichete: ,