Sandviş cu ceapǎ caramelizatǎ şi cheddar şi un Ice Tea

M-am trezit, ca aproape în fiecare dimineaţǎ a ultimei luni, în jur de 6. Lipsa asta de somn este atât de inefabilǎ încât, de altfel, am şi renunţat sǎ-i descifrez sensurile. Pur şi simplu, deschid ochii, vǎd cerul albastru, mǎ ridic aproape imediat din pat şi mǎ pun pe citit. Cititul dimineaţa devreme, pe fundal de ciripit, nealterat de vacarmul strǎzii şi al vieţii, e cel mai fecund şi mai pasionant dintre toate.

Dupǎ citit, invariabil, rutina zilei, inclusiv Duolingo şi spaniolǎ. Ora mesei mǎ gǎseşte de multe ori fǎrǎ vreo poftǎ anume, poate doar cu cea de pâine cu maia pe care o cumpǎr de la Brutǎria Colţ de Pâine. Ȋmi place la nebunie cea simplǎ şi au şi nişte saleuri care mǎ duc în pǎcat de câte ori le gǎsesc acolo. De dulce nu m-am atins încǎ, deşi ieri aveau nişte negrese mustoase de care am fugit mâncând pǎmântul. Nu mǎ-nţelegeţi greşit, îmi place sǎ cad în ispitǎ, dar vreau ca ea sǎ fie determinatǎ de corpul meu, nu doar de conexiunea ochi-creier. :)


Bon, şi ieri, dupǎ ce mi-am luat pâine şi dupǎ ce a plouat rǎpǎitor, m-am trezit gândindu-mǎ la prostuţii de melci care vor fi ieşit la plimbare şi, aproape imediat dupǎ, la sandvişul ǎsta de mai jos. Cum? Ei bine, cǎrǎrile legǎturilor pe care le fac îmi sunt necunoscute, uneori, chiar şi mie. 


Aşa cǎ am curǎţat 3 cepe, le-am tǎiat şi le-am lǎsat sǎ se cǎleascǎ în ulei de mǎsline, presǎrate cu nişte ierburi italiene. Am turnat apoi cam 3 guri mari de vin alb sec şi am amestecat pe foc pânǎ ce ceapa prinde culoare. Am mai pus şi nişte sare. Am gustat din când în când, împuţinând dramatic cantitatea de ceapǎ caramelizatǎ. Unele lucruri sunt mai puternice decât tot bunul simţ pe care cineva se mândreşte cǎ-l posedǎ.


Ceapa astfel pregǎtitǎ am întins-o pe felii de pâine cu maia şi deasupra am tǎiat nişte cheddar matur. Am pus feliile de pâine în cuptorul încins şi le-am lǎsat sǎ asude pânǎ ce brânza începe sǎ se topeascǎ.

Ice tea-ul a rezultat din ceaiul meu predilect, Lipton Green Tea Orient, pe care l-am rǎcit şi peste care am stors puţinǎ lǎmâie, ornându-l cu frunzuliţe de mentǎ, coacǎze congelate şi zmeurǎ proaspǎtǎ. Si a fost aromat cum nu mǎ aşteptam, binecuvântatǎ fie zmeura pe care o îndrǎgesc mai abitir decât pe toate cǎpşunile de pe pǎmânt.

Pe curând! 

Etichete: ,