Vine…
Se simte în soare, care ştie cǎ domnia lui e la final şi împinge cu putere în
raze, se vede în frunzele ce se preling nostalgic spre caldarâm, se adulmecǎ în
aerul rǎcoros al dimineţilor. Toamna şi bucuriile ei sunt aproape.
Deliciile
verii mi-au scǎpat întotdeauna. E
o chestiune de chimie. Dar vinul rosé l-am înţeles perfect de fiecare datǎ. Problematice
sunt doar întâlnirile noastre sporadice. Asta nu pricep. We click şi-mi propun la fiecare început de varǎ c-o sǎ avem tot
timpul summit-uri de consolidare a relaţiilor noastre vesele, dar vara trece
cumva şi nu ne putem lǎuda decât cu câteva astfel de prilejuri. Probabil cǎ e
bun ce e intens şi rar. Sper.
Am vǎzut o versiune a combinaţiei de mai sus pe un blog pe care-l ador
şi cum aveam câteva smochine (slavǎ Lidl-ului!) şi niscaiva Stilton adus
din Londra, am încropit o masǎ gustoasǎ şi aromatǎ. Singurul lucru care-ar putea
sǎ intre vag în secţiunea “gǎtit” este tǎiatul piersicilor/nectarinelor şi
aliniatul lor pe grill. Dupǎ ce se fac bine pe ambele pǎrţi, recte sǎ fie
vǎrgate vizibil, li se adaugǎ un moţ de Cheddar şi se pun pe o farfurie. Alǎturi,
smochinele tǎiate şi Stilton-ul picant. Plus mix de fructe confiate şi nuci. Rosé-ul
nostru s-a numit Floarea Soarelui. Cât de potrivit, nu-i aşa?
Sǎ aveţi un
week-end stropit numai cu lucruri bune!
Etichete: branza, smochine, vin