Despre lucruri fǎcute în tihnǎ şi nişte biscuiţi

“Omul rǎmâne om atunci când menţine în viaţa sa multǎ simplitate” – George Orwell

Ştiţi zilele alea când e urât afarǎ, şi tot ce ai tu de fǎcut este sǎ stai în casǎ şi sǎ drǎmuieşti responsabil timpul ce ţi se dǎ? Eu sunt norocoasǎ, am timp de felul ǎsta. Şi fac cu el ce ştiu mai bine: îmi încǎlzesc mâinile pe cǎni aburinde de ceai şi umerii cu o pǎturǎ, mǎ ghemuiesc pe canapea cu o carte-n mânǎ şi sorb cuvintele unul câte unul, cu linguriţa, c-un ochi afarǎ, la vijelie, şi cu celǎlalt în mine, la bucuria de a nu trebui sǎ fiu decât acolo unde sunt.


Dar mi se pare, uneori, cǎ bucuria asta nu e totalǎ. Mǎ simt cumva vinovatǎ cǎ nu fac altceva decât sǎ citesc, sǎ beau ceai şi sǎ stau înfofolitǎ. Ceva în mine ţipǎ cǎ nu sunt eficientǎ, cǎ nu fac nimic constructiv, cǎ risipesc timpul. Şi mǎ mut cu ciudǎ la calculator, gǎsesc întotdeauna ceva de lucrat şi îmi place. Numai cǎ mi-ar plǎcea sǎ mǎ abandonez total şi doar-cititului. Şi cum cred ferm cǎ poţi decide cum sǎ reacţionezi la fapte şi evenimente, azi îmi propun o slow day. Am un loc în care sǎ ajung, adicǎ voi ieşi din casǎ, dar în rest vreau sǎ fac ce vreau sǎ fac :): sǎ stau în pat, sǎ ronţǎi ceva bun şi sǎ beau cât ceai pot. 


Şi ca sǎ fie totul bine, îmi fac singurǎ şi rapid nişte biscuiţi din 3 banane coapte, pasate cu furculiţa şi amestecate cu seminţe de tot felul, niscaiva caju şi nuci pecan, merişoare uscate şi fulgi de migdale, toate cântǎrite ochiometric. Din amestecul acesta de lucruri bune se ia cu lingura şi se pune într-o tavǎ tapetatǎ cu hârtie de copt şi se lasǎ la cuptorul încins la 180 de grade timp de 20-25 de minute. Dupǎ ce le-am scos, am inspirat adânc – miros divin! – şi le-am lǎsat sǎ se rǎceascǎ, deşi eram gata sǎ mǎ arunc asupra lor ca porumbelul la grǎunţe.


Simplu… vreau lucrurile sǎ fie simple. Peste tot, în bucǎtǎrie şi în viaţǎ… AICI gǎsiţi încǎ o mostrǎ de simplitate, ceva bun pentru toatǎ familia, o pizza cu ingrediente puţine, dar savuroase. 

Etichete: ,