Vacanţǎ la Londra (5) – Librǎriile

Era imposibil sǎ nu îmi gǎsesc timp şi pentru librǎrii la Londra. Cercetarea a fost asiduǎ şi am gǎsit unele super drǎguţe, inclusiv cele de comics, supereroi şi monştri spaţiali pentru Luc. Din cele pe care mi le-am pus pe listǎ, n-am ajuns din pǎcate la Persephone Books, adicǎ o întreagǎ librǎrie dedicatǎ doar scriitoarelor de ficţiune şi non-ficţiune.


Hatchards – sediul din Piccadilly. Prima în care am intrat şi prima unde am rǎmas în stare extaticǎ pânǎ am ieşit. E una din cele mai vechi din Anglia, se împarte pe mai multe niveluri şi în toate ai zǎbovi ca la muzeu ca sǎ fii sigur cǎ vezi tot ceea ce e de vǎzut. Clǎdirea e minunatǎ pentru cǎrţi şi mi-a plǎcut mult cǎ au ediţii speciale şi, mai ales, ediţii semnate de autori. Ȋn faţa uneia dintre ele am rǎmas şi eu cu gura cǎscatǎ, ţipând interior cǎ vreau. Dar nu puteam. Interiorul e elegant, dar nu scorţos, ba chiar e uber prietenos şi m-a dat gata cu citatele care delimitau o secţiune sau alta a librǎriei. 










Forbidden Planet  - aici, practic, eu am stat şi m-am uitat la Luc cum se bucurǎ de toate şi apoi cum se dezumflǎ vǎzând preţurile. Şi librǎria asta e imensǎ, cu douǎ niveluri de goodies pentru împǎtimiţii de SF, fantasy, manga, supereroi şi horror, plus secţiuni de jucǎrii şi îmbrǎcǎminte. Tot stând şi rotindu-mi ochii primprejur, am vǎzut şi oameni de 50 de ani cu graphic novels în mânǎ şi m-am mirat încǎ o datǎ de industria asta la ale cǎrei farmece eu nu sucomb decât foarte rar (adicǎ doar atunci când vǎd un film de gen şi joacǎ James McAvoy sau Michael Fassbender). :P




Daunt Books – am fost în douǎ din sediile lor, unul aproape de unde am stat, mai mic, şi celǎlalt în Marylebone, aproape de Baker Street. Librǎrie edwardianǎ cu galerii romantice şi luminatoare ce se armonizeazǎ perfect cu stilul clǎdirii, Daunt Books a fost votatǎ de mai multe ori cea mai bunǎ librǎrie de travel. De aici mi-am cumpǎrat romanul la care tânjeam de mult, The Edwardians, de Vita Sackville-West, şi o hartǎ interesantǎ despre comorile neştiute ale Londrei. N-am stat destul încât sǎ le inspectez, dar poate într-o viitoare cǎlǎtorie…:)






Am mai intrat şi într-o altǎ librǎrie specializatǎ pe SF & the likes, şi una care se numeşte Oxfam, dar pentru cǎ afarǎ ploua şi eram destul de muraţi nu am mai scos aparatul sǎ le pozez. Din Oxfam, o librǎrie second-hand din ce am putut sǎ-mi dau seama, mi-am cumpǎrat Ethan Frome de Edith Wharton. Luc a mai fost şi într-un Waterstones şi şi-a luat mai multe cǎrţi ca mine, mǎ rog, trei, dar tot e amuzant: una despre relaţia dintre Alain Prost şi Ayrton Senna, încǎ una despre Bernie Ecclestone (un mogul al F1) şi un graphic novel cu Batman.

Am plecat cu gândul cǎ banii mei or sǎ se ducǎ pe cǎrţi şi intrarea la casele National Trust, dar mi-a fost destul de greu sǎ mǎ apropii de cǎrţi. Sunt scumpe, sunt multe, şi pe mine, varietatea mǎ sperie şi când intru în starea aia, refuz sǎ mai iau vreo decizie. E normal. Pe de altǎ parte, aveam şi vocile din cap care-mi spuneau cǎ am destule cǎrţi care mǎ aşteaptǎ acasǎ şi toate, dar toate, sunt geniale. Aşa c-am plecat cu astea douǎ şi încǎ vreo douǎ genţi, ambele de la Daunt Books, de care sunt mândrǎ tare.


Tot aici vreau sǎ vǎ arǎt şi plǎcuţele pe care le-am gǎsit în drumurile noastre. Ştiu cǎ şi noi avem, dar ale noastre parcǎ nu ies atât de mult în evidenţǎ. Cea mai veche plǎcuţǎ albastrǎ din Londra a fost realizatǎ pentru Lord Byron, în 1867. Nu toate sunt albastre (eu am dat şi de una maro) pentru cǎ pe la 1850, albastrul era scump şi dificil de folosit. Plǎcuţele în albastru au fost folosite începând cu al doilea rǎzboi mondial şi fiecare e realizatǎ în circa douǎ luni.




Şi mi-a plǎcut şi sculptura asta despre romanele lui Dickens, deşi din cele şase romane care sunt reprezentate, nu recunosc personajele decât din douǎ, Scrooge şi David Copperfield. Voi?



Etichete: , , , , , , , ,