Aşteptarea
s-a terminat, The Walking Dead is back. M-am trezit cu atâta adrenalinǎ, încât
dupǎ o revizuire a muncii din weekend, mi-am fǎcut ceai şi m-am pus pe savurat
serialul cu walkers, mult sânge şi Daryl :P.
Acum
am în faţǎ ceaiul numǎrul 3 de pe ziua asta, ascult The Best of 80’s Love Songs
(dacǎ vǎ întrebaţi, I’m a walking contradiction; pun intended!) şi mi-e frig. Noroc cǎ aburii de la ceaiul ǎsta se înalţǎ cǎlduţ spre
faţa mea… Sǎptǎmâna asta am de gând sǎ ajung acasǎ, la Ploieşti, vreau sǎ trec
şi pe la Tea&Coffee Festival şi sǎ încep un proiect nou, aici, pe blog. Pânǎ
atunci, am de gând sǎ-mi iau în serios visul de azi-noapte în care citeam o
carte-n englezǎ. Habar n-am ce vrea sǎ-mi spunǎ, deşi mi s-au aglomerat pe
noptierǎ nişte cǎrţi în limba lui Shakespeare, cu un subiect drag mie, dar pe
care l-am neglijat în ultima vreme.
Weekendul a trecut domol, cu ceva de lucru şi câte un
ochi aruncat la cursa de F1 a lui Luc. Cel mai memorabil lucru a fost French
toast-ul cu smochine de mai jos.
Am pus nişte unt
într-o tigaie şi cât timp se topea, am dat câteva felii de pâine printr-un
amestec de ou şi lapte. Le-am pus la rumenit în untul topit, le-am îmbrǎcat cu
nişte mascarpone ameţit cu niscai scorţişoarǎ şi, pe deasupra, am pus feliuţe
de smochine. Am stropit cu miere de tei. Le-am mâncat calde.
Sǎ aveţi o
sǎptǎmânǎ caldǎ!
Etichete: french toast, smochine
