Azi n-am prea multe cuvinte.
Azi, încă de dimineaţă, am avut unul şi acelaşi gând: lucrurile cărora le
permiţi să existe, vor continua să existe. E greu să te dezbari de urâţenie,
mai ales când te înfurie, e o luptă continuă între cele două tabere din mintea
ta. Una va trebui să fie făcută să tacă.
Dacă, în general, spăl
vase ca să rămân prezentă (fără niciun fel de glumă spun asta), azi am decorticat
vreo 300 grame de creveţi (nu din cei proaspeţi că nu m-a
ţinut buzunarul ieri la Metro), am curăţat şi tocat 3 căţei de usturoi şi am tocat cam o lingură de pătrunjel. Am pus la încins câteva linguri de ulei de măsline, am vărsat usturoiul şi nişte fulgi de ardei iute, i-am lăsat la
perpelit câteva zeci de secunde şi apoi am adăugat creveţii şi i-am lăsat
câteva minute pe fiecare parte. Am pus puţină sare şi pătrunjelul şi am mâncat
juma’ din ei cu coajă de pâine.
Sper să aveţi gânduri
senine! :)
Etichete: creveti, usturoi
