Le favori de son Eminence - Bernard Louis Borione
Abatele,
încântat de râvna pioasă a pelerinului, l-a invitat la masă, lucru pe care
celălalt l-a primit cu recunoştinţă. Fiindcă abatele îl lua drept un păcătos
pornit întru iertarea păcatelor, care făcuse drum lung pentru a-şi găsi aici
mângâiere, Casanova n-a mai avut cum să-l întrebe unde se afla. Altminteri, el
a vorbit cu preotul în latină pentru că nu prea se descurca în germană.
- Fraţii noştri sunt în
post, a spus abatele, dar eu am dezlegare de la Sfântul Părinte Benedict al XIV-lea,
care îmi îngăduie să mănânc şi carne, în fiecare zi, împreună cu trei oaspeţi.
Doriţi să vă folosiţi de acest privilegiu, ca şi mine, sau preferaţi să
postiţi?
- Departe
de mine, Sfinţia Voastră, să nu primesc învoirea dată de Papă, cât şi
binevoitoarea voastră invitaţie Ar putea să pară o necuviinţă.
- Atunci
să mâncăm. […]
S-au
aşezat şi au început să se ospăteze. […]
- Ieraţi-mi
curiozitatea, Sfinţia Voastră, dar cum e cu putinţă să aveţi un vânat atât de
minunat în anotimpul ăsta?
- Nu-i
aşa că-i bun? Am eu o metodă. De şase luni am vânatul şi păsările pe care le
vedeţi aici.
- E
oare cu putinţă?
- Am
o instalaţie care păstrează lucrurile proaspete vreme îndelungată, dacă nu
pătrunde aer deloc.
- Vă
invidiez.
- Vă
rog. Dar nu luaţi deloc din somon?
- Dacă
mi-l recomandaţi în mod special, cu siguranţă.
- Doar e mâncare de post!
Oaspetele
a râs şi a luat somon.
(Din
Convertirea lui Casanova - Cele mai
frumoase povestiri de Herman Hesse, editura RAO, 2014)
Etichete: Festinul literar de vineri
