It’s
beginning to look a lot like Christmas… Asta, în termeni pur
personali, înseamnă c-am intrat într-un fel de stare, nu doar de bucurie,
nerăbdare şi anticipare, ci şi de curiozitate, dar o curiozitate puţin
explorată de mine, hai să-i zicem “tentaţia lucrului de mână”. Am mai avut
porniri din astea, destul de rar concretizate, şi am rămas cu amarul lucrului
nefăcut pentru că nu erau îndeplinite o serie de condiţii perfecte. Încet-încet
învăţ să nu mai ascult sau să ignor vocea aia
şi să mă apuc de făcut atunci când am chef să fac, fără prea multe gânduri.
Şi pentru că printre
voi mai sunt poate omuleţi pe care-i gâdilă buricele degetelor, vă dau azi 3
idei despre cum te poţi juca frumos, şi la sfârşit, chiar dacă ce-ţi iese din
mâini e departe de perfecţiune, să te bucuri totuşi c-ai construit ceva.
Mandale
de colorat. Probabil că e cel mai simplu să te apuci
de colorat. Eu sunt omul simetriilor mai mult şi e lesne de înţeles că-mi place
să colorez în felul ăsta. Prefer s-o fac când e linişte, ziua-n amiaza mare, cu
destule carioci lângă mine. Cartea mea cu mandale nu e cea mai bună calitativ,
aveţi în vedere să găsiţi nişte foi mai groase, să nu se imprime pe partea
cealaltă! Iar, în rest, bucurie de culoare să fie!
Croşetat
hăinuţe pentru cana de ceai. De Institutul pentru Fericire doar auzisem şi titulatura mi se pare fantastică, asta şi pentru
că eu sunt pasionată de psihologia pozitivă. Au un sediu fain şi primitor,
proiecte pentru dezvoltarea potenţialului din oameni, workshopuri de
creativitate, seri tematice. Practic, merită vizitaţi!
Când am văzut la ei
cursul ăsta, am hotărât imediat să merg. Aveam cumva senzaţia că după cele două
ore şi jumătate de croşetat o să aduc acasă o imperfectă, dar simpatică
hăinuţă. Ce mi-a ieşit vedeţi mai jos. Am deşirat de vreo câteva ori, am rămas
pur şi simplu nemişcată pentru că nu ştiam ce să fac, degetele mi s-au încordat
aşa cum numai ele pot s-o facă, m-am comparat mult cu celelalte fete. Asta în
prima parte a atelierului. Cumva, trebuie să dai drumul la chingi, trebuie să
iei o decizie. Într-o fracţiune de secundă, am simţit efectiv cum tensiunea s-a
risipit din trup şi că am prins curaj. Îmi ieşeau ochiurile, eram imună la ce
făceau celelalte fete, dar mă bucuram pentru ele. Aşa am ajuns la rândul doi,
la picioruşe, şi aşa mi s-a terminat şi aţa. A fost o senzaţie nouă, una care
trebuie vânată asiduu.
Tehnica
şerveţelului. Nu mai ştiu unde am auzit prima dată de
ea sau ce m-a atras înspre tehnica asta. Poate şi faptul că strâng pachete de
şerveţele mereu, îmi plac mult, şi am zis să le dau şi o altă întrebuinţare. Am
folosit primul tutorial pe care l-am găsit pe Youtube, adică ăsta. Ai
nevoie de două bucăţi de hârtie de copt, destul de mari, coli A4, fier de
călcat, folie transparentă, şerveţele şi foarfecă. Astea sunt primele pe care
le-am făcut şi mi se pare că mai am de lucru, poate chiar să-mi cumpăr un fier
de călcat mai bun. Se imprimă destul de bine şi se pot decupa sau folosi ca
atare la o mulţime de lucruri; mie-mi place ideea de a le transforma în
felicitări.
Sunt o mulţime de idei
din care ne putem inspira, totul e să simţim nevoia aia. Raluca, de
exemplu, face nişte plicuri fantastice. Eu am cochetat mult şi încă mă gândesc
cu jind la colaje. Am fost aseară la un eveniment la Librăria Bizantină
ce-l avea invitat pe Dan C. Mihăilescu. Îmi place personalitatea spumoasă a
omului ăsta, are mereu cuvintele la el şi rămân întotdeauna cu inima plină după
ce-l ascult vorbind. Şi aseară mi-a rămas gravată în minte şi-n suflet asta: “Protejaţi-vă
simţurile!” Adică în lumea asta atât de receptivă la rău, tot ce poţi face e să
te hrăneşti constant cu frumos. Şi eu ştiu că există o mulţime de lucruri frumoase
pe care să ni le însuşim şi să le imprimăm cu părticica de magie pe care
fiecare dintre noi o purtăm în adâncul nostru.
Etichete: artsy, ceai, colaje, crosetat, Institutul pentru Fericire, mandale, tehnica servetelului