Artsy stuff

It’s beginning to look a lot like Christmas… Asta, în termeni pur personali, înseamnă c-am intrat într-un fel de stare, nu doar de bucurie, nerăbdare şi anticipare, ci şi de curiozitate, dar o curiozitate puţin explorată de mine, hai să-i zicem “tentaţia lucrului de mână”. Am mai avut porniri din astea, destul de rar concretizate, şi am rămas cu amarul lucrului nefăcut pentru că nu erau îndeplinite o serie de condiţii perfecte. Încet-încet învăţ să nu mai ascult sau să ignor vocea aia şi să mă apuc de făcut atunci când am chef să fac, fără prea multe gânduri.

Şi pentru că printre voi mai sunt poate omuleţi pe care-i gâdilă buricele degetelor, vă dau azi 3 idei despre cum te poţi juca frumos, şi la sfârşit, chiar dacă ce-ţi iese din mâini e departe de perfecţiune, să te bucuri totuşi c-ai construit ceva.


Mandale de colorat. Probabil că e cel mai simplu să te apuci de colorat. Eu sunt omul simetriilor mai mult şi e lesne de înţeles că-mi place să colorez în felul ăsta. Prefer s-o fac când e linişte, ziua-n amiaza mare, cu destule carioci lângă mine. Cartea mea cu mandale nu e cea mai bună calitativ, aveţi în vedere să găsiţi nişte foi mai groase, să nu se imprime pe partea cealaltă! Iar, în rest, bucurie de culoare să fie! 



Croşetat hăinuţe pentru cana de ceai. De Institutul pentru Fericire doar auzisem şi titulatura mi se pare fantastică, asta şi pentru că eu sunt pasionată de psihologia pozitivă. Au un sediu fain şi primitor, proiecte pentru dezvoltarea potenţialului din oameni, workshopuri de creativitate, seri tematice. Practic, merită vizitaţi!



Când am văzut la ei cursul ăsta, am hotărât imediat să merg. Aveam cumva senzaţia că după cele două ore şi jumătate de croşetat o să aduc acasă o imperfectă, dar simpatică hăinuţă. Ce mi-a ieşit vedeţi mai jos. Am deşirat de vreo câteva ori, am rămas pur şi simplu nemişcată pentru că nu ştiam ce să fac, degetele mi s-au încordat aşa cum numai ele pot s-o facă, m-am comparat mult cu celelalte fete. Asta în prima parte a atelierului. Cumva, trebuie să dai drumul la chingi, trebuie să iei o decizie. Într-o fracţiune de secundă, am simţit efectiv cum tensiunea s-a risipit din trup şi că am prins curaj. Îmi ieşeau ochiurile, eram imună la ce făceau celelalte fete, dar mă bucuram pentru ele. Aşa am ajuns la rândul doi, la picioruşe, şi aşa mi s-a terminat şi aţa. A fost o senzaţie nouă, una care trebuie vânată asiduu.


Tehnica şerveţelului. Nu mai ştiu unde am auzit prima dată de ea sau ce m-a atras înspre tehnica asta. Poate şi faptul că strâng pachete de şerveţele mereu, îmi plac mult, şi am zis să le dau şi o altă întrebuinţare. Am folosit primul tutorial pe care l-am găsit pe Youtube, adică ăsta. Ai nevoie de două bucăţi de hârtie de copt, destul de mari, coli A4, fier de călcat, folie transparentă, şerveţele şi foarfecă. Astea sunt primele pe care le-am făcut şi mi se pare că mai am de lucru, poate chiar să-mi cumpăr un fier de călcat mai bun. Se imprimă destul de bine şi se pot decupa sau folosi ca atare la o mulţime de lucruri; mie-mi place ideea de a le transforma în felicitări.


Sunt o mulţime de idei din care ne putem inspira, totul e să simţim nevoia aia. Raluca, de exemplu, face nişte plicuri fantastice. Eu am cochetat mult şi încă mă gândesc cu jind la colaje. Am fost aseară la un eveniment la Librăria Bizantină ce-l avea invitat pe Dan C. Mihăilescu. Îmi place personalitatea spumoasă a omului ăsta, are mereu cuvintele la el şi rămân întotdeauna cu inima plină după ce-l ascult vorbind. Şi aseară mi-a rămas gravată în minte şi-n suflet asta: “Protejaţi-vă simţurile!” Adică în lumea asta atât de receptivă la rău, tot ce poţi face e să te hrăneşti constant cu frumos. Şi eu ştiu că există o mulţime de lucruri frumoase pe care să ni le însuşim şi să le imprimăm cu părticica de magie pe care fiecare dintre noi o purtăm în adâncul nostru. 

Etichete: , , , , , ,