În general, sunt o
fiinţă a dorului. Mi-e dor de lucruri pe care le-am experimentat, dar şi de
altele pe care nu. Aşa se face, de exemplu, că sunt firav paseistă, deşi n-am
trăit în interbelic. :) Sunt multe lucruri pe lumea asta care mă umplu cu
magicul sentiment al anticipării şi vreau ca asta să dăinuie mereu în mine.
Când am primit de la D’Oro Tea ceaiul acesta de fructe şi după ce l-am adulmecat cum se cuvine,
simţurile mi s-au activat şi mintea mea a început rapid să colinde. Mi-am adus
aminte de propria plăcintă cu mere alintată cu scorţişoară, m-am gândit
la şeminee şi coşuri respirând aburi, la Viena pe care n-am văzut-o încă, la
frenezia dinăuntrul unui Târg de Crăciun şi mirosurile de acolo. Şi pentru că
tocmai plecam la munte, am luat ceaiul să-mi ţină companie.
Ingrediente:
bucăţele de măr, cuburi de măr, boabe de struguri, aromă, rădăcină prăjită de
cicoare, scorţişoară, fulgi de migdale, bucăţele de vanilie.
Mod
de preparare: 1-2 linguriţe la 250 ml apă, lăsat la
infuzat 8-10 minute.
Am respectat toate
indicaţiile, cu toate că în timp ce ceaiul se infuza, mai ridicam din când în
când capacul ceainicului şi mă înfruptam fără ruşine din fructele ce se îmbăiau
acolo.
Ceaiul are o culoare
frumoasă şi s-a potrivit de minune în cana pe care mi-am însuşit-o imediat ce
am ajuns la prietenii noştri din Sinaia. L-am luat pe terasă şi l-am savurat pe
îndelete. E intens la gust şi deşi nu ştiu exact cum e cicoarea, celelalte
ingrediente îşi fac simţită prezenţa la un moment dat în timpul degustării. După
ce am terminat cu fotografiatul, m-am bucurat că ceaiul rămăsese fierbinte
şi am putut să joc jocul meu favorit: am cuprins cana cu mâinile mele
înmănuşate şi am apropiat-o de faţă, inspirând aburul dulce, bucurându-mă de
subtilitatea scorţişoarei şi delicateţea vaniliei dar, evident, tresăltând la
contactul cu migdalele.
Cred că e important de
spus şi că e un ceai onest. Ştiţi, cu siguranţă, că există ceaiuri care miros
excelent, dar la capitolul gust nu excelează. Cred că e specific ceaiurilor de
fructe să fie balansate perfect, dar eu tot am fost impresionată de cât de bine s-au armonizat cele două
simţuri. Şi să spun drept, am fost puţin convertită. Nu mai beau ceaiuri de
fructe din prima copilărie şi nu pentru că nu mi-ar plăcea. Aşa s-au întâmplat
lucrurile. Şi cum totul se petrece la momentul potrivit, mă bucur că drumurile
mele s-au încrucişat cu ceaiul acesta, s-a achitat superb de misiunea lui de
facilitator de vise. :)
Puteţi comanda ceaiul
de aici.
Etichete: ceai, D'oro tea, recenzii
