Rămăsesem datoare cu o
reţetă de anul trecut. S-a întâmplat ca de obicei: am văzut nişte fotografii,
m-am îndrăgostit de imaginea aia şi am vrut să fiu şi eu aşa. Nu toate
imaginile care mă fac să visez mi se şi potrivesc pe de-a-ntregul, dar am
datoria şi entuziasmul să încerc.
Biscotti nu cred c-am
mâncat până acum. Nu sunt sigură-sigură, dar cred că nu… Pe aceştia i-am făcut
cu câteva zile înainte de Crăciun şi-au rezistat mult, cred că în jur de două
săptămâni, într-o cutie închisă etanş. Îi scoteam de acolo uneori, dimineaţa
mai ales, şi îi înmuiam în ness cu lapte. Da, ness cu lapte. Nu-mi place cappuccino-ul
şi nici cafeaua, iar în ceai mi se părea că nu se potrivesc perfect. Dar în ness
cu lapte, da.
Pentru reţeta asta m-am
inspirat tot de la Andreea şi am ajustat pe ici, pe colo, în funcţie de
ce-mi oferea cămara.
Am mixat mai întâi 2 ouă mari cu 130 grame de zahăr şi cu un
plic de zahăr vanilat Bourbon.
Într-un alt bol, am
amestecat 230 grame de făină cu 1 linguriţă de praf de copt şi un vârf de sare şi apoi am pus mixtura
asta peste compoziţia cu ouă. Am adăugat 25
de grame de fistic tocat şi o mână de merişoare uscate şi am amestecat cu o
lingură.
Am transferat apoi
aluatul pe masa înfăinată şi i-am dat o formă de baton lat, ca la salamul de
biscuiţi. L-am pus pe hârtie de copt şi l-am lăsat în cuptorul preîncălzit la
180 de grade C cam 25 de minute. După acest timp se scoate şi se lasă la răcit
câteva minute.
După ce se răcoreşte un
pic, batonul se taie în felii care se pun la loc în tavă şi se mai lasă la copt
încă 8-10 minute pe fiecare parte.
Buon appetito!
Etichete: biscotti
