O
carte nouă. O carte de-abia începută despre care am ştiut,
încă de când am văzut-o în librărie, că o să-mi placă şi că o să-mi dea
senzaţia aia de neastâmpăr în buricele degetelor, de nerăbdare de a o recenza
ca să afle cât mai multă lume de ea.
Bucuria
anticipării. De data asta, e vorba de un eveniment la
care vreau să merg sâmbătă, despre o carte importantă pentru memoria
Bucureştilor, Podul Mogoşoaiei, de
Gheorghe Crutzescu. Aici e evenimentul, dacă vreţi, ne vedem acolo.
Festivalul Ácelor rupte. Nu mai ştiu cum am ajuns să citesc pe
Wikipedia despre Hari Kuyo, dar m-am convins încă o dată cât de frumoasă
e lumea asta şi câte lucruri demne de admiraţie fac unele popoare. Festivalul Ácelor
rupte are loc pe 8 februarie şi este sărbătorit de femeile japoneze în memoria
tuturor ácelor vechi sau rupte în timpul cusutului. Practic, le mulţumesc ácelor
că le-au ajutat şi în semn de respect, le aşază în tofu care, prin moliciunea
lui, simbolizează locul lor de odihnă. Nu e frumos, liric, uman? Un omagiu adus
lucrurilor simple, trecute cu vederea altfel…
Borcanul
meu cu FERICIRI. În 2013 mi-a venit ideea să-mi scriu
micile izbânzi şi momente de desfătare pe hârtie colorată şi apoi în borcanul
ăsta mare, cumpărat special pentru asta de la IKEA. Anul trecut nu m-am ţinut de el dar, iată, ca
orice acţiune menită să existe, acum voi scrie în rubrica asta lucrurile mici
şi mari care mă bucură o oră, o săptămână sau care trăiesc doar pentru o clipă.
Citatul ăsta.
Let your boat of life be light,
packed with only what
you need -- a homely home
and simple pleasures..."
Jerome K. Jerome
De mulţi ani mi-am făcut un obicei din a nota toate zicerile
frumoase peste care dau în cărţi şi în plimbările mele prin toate colţurile
internetului. Iar ăsta de acum e un ideal care ne face să zâmbim, să reflectăm,
să visăm şi o urare care cred că ni se potriveşte tuturor. Să plutim, deci!
Etichete: Fericiri
