“Bucătăria sezonului
rece în Provence o constituie mâncărurile ţărăneşti. Ele sunt menite să te
îngraşe, să-ţi ţină de cald, să-ţi dea putere şi să te trimită la culcare cu
burta plină. Nu arată precum porţiile minuscule şi artistic aranjate care sunt
servite în restaurantele de lux, dar într-o noapte geroasă, cu mistralul
băgându-ţi frigul în oase, nimic nu poate fi mai bun. Şi în seara când unul dintre vecinii noştri ne-a invitat
la cină era atât de frig, încât scurta plimbare până la casa lor am
transformat-o într-o mică alergare.
De cum am intrat pe
uşă, ochelarii mi s-au aburit din cauza căldurii ce venea dinspre vatră. […]
A fost un festin pe
care nu-l vom uita niciodată […]
La început s-a servit o
pizza făcută în casă – nu una, ci trei:
cu anşoa, ciuperci şi brânză, şi era obligatoriu să iei o felie din
fiecare. După aceea s-au şters farfuriile cu bucăţi de pâine rupte din feliile
groase puse în mijlocul mesei şi a fost adus următorul fel: pate de iepure, de mistreţ şi de sturz.
A urmat o supă cu bucăţi de carne de porc la care s-a servit marc. N-au lipsit delicioşii saucissons,
împănaţi cu boabe de piper, şi cepele mici şi dulci marinate în sos proaspăt de
roşii. Din nou au fost şterse farfuriile şi a urmat friptura de raţă. Aici nu vedeai feliile de magret care apar aranjate în evantai şi unse cu un sos fin la
mesele rafinate pregătite de la nouvelle
cuisine. Ni s-a dat câte un piept
întreg sau copane întregi, acoperite cu un sos gros, întunecat, şi înconjurate
de ciuperci sălbatice.
Ne-am aşezat mai bine
în scaune, mulţumiţi că am reuşit să dăm gata tot, dar era cât pe-aici să
intrăm în panică atunci când am văzut că s-au şters din nou farfuriile şi a
fost pus pe masă un castron uriaş din care ieşeau aburi. Era specialitatea
doamnei, gazda noastră – friptură de
iepure frumos rumenită - ,iar cererile noastre anemice de a ni se da porţii
mici au fost ignorate cu un zâmbet. Am mâncat-o. Am mâncat şi salată verde cu crutoane de pâine prăjită în ulei de
măsline cu usturoi, am mâncat şi crottins,
acele turtiţe din brânză de capră, am mâncat şi prăjitura cu migdale şi cremă
pe care o pregătise fiica gazdelor noastre. În noaptea aceea am mâncat cât
pentru toată Anglia”.
(Din Un an în Provence de Peter Mayle –
Editura RAO, 2010)
Fondul muzical e
asigurat de Bénabar :)
Etichete: Festinul literar de vineri