Camembert en croȗte

Ieri am avut poftă de lenevit. Şi pe la amiază mi-am dat seama c-aş putea ridica leneveala la rang de artă, aşa că am decis cu mărinimie că asta o să fac toată ziua. În concepţia mea, lenevitul înseamnă refresh-uitul continuu al feisbucului, uitat la bloopers din toate serialele posibile (alea din Friends sunt cele mai bune), văzut un film sau două, sau trei, şi doar din când în când, întrerupt divina armonie cu câteva paragrafe de carte citite. A, şi mâncat, dooooh!


Am ieşit din casă doar ca să iau un aluat deja preparat. Iniţial, ar fi trebuit să-l fac eu, dar nu era să las leneveala baltă, neconsolată şi nehrănită… 


Cât timp una dintre cele două bucăţi de aluat din pungă se dezgheţa, am luat două mâini de merişoare uscate şi le-am pus la hidratat într-un bol, peste vreo 6-7 linguri de lichior de portocale. Am fript nişte nuci pecan şi le-am dat deoparte.

Când aluatul a fost gata, l-am despăturit şi l-am întins puţin cu sucitorul. Dintr-una dintre părţi am tăiat, apoi, cu cutterul câteva forme: două steluţe şi o lună. 


În mijlocul aluatului am pus o roată de Camembert. Deasupra am pus merişoarele scurse şi nucile pecan şi am adus toate laturile împreună, deasupra roatei de brânză, ca să o învelească pe toată. Deasupra am lipit şi stelele şi luna tăiate înainte.

Am dat la cuptorul încins la 200 de grade C timp de vreo 25 de minute. Am scos şi am tăiat imediat. Dinăuntru s-a revărsat prompt camembertul copt şi moale, presărat cu merişoare şi pecan. Luc a zis chiar că seamănă cu un Pacman rănit de extratereştri. Am râs şi am mâncat amândoi cu poftă, întingând în brânză cu bastonaşe de pâine prăjită, unele simple, altele frecate cu usturoi.

Şi voi aţi lenevit în week-end?

Etichete: