Experiment. Azi. Live.

Vreau să fac azi un experiment. Şi să scriu despre el în timp ce se întâmplă. Ideea mi-a venit acum câteva minute, când am citit un titlu de post pe un blog. Titlul era “Provocare matinală”. N-am intrat să văd despre ce e vorba, deşi sunt curioasă.

Aşa, experimentul: vreau să văd dacă reuşesc azi să mănânc doar fructe. De băut îmi dau voie la ceai şi apă. Probabil pentru unii dintre voi nu e mare lucru, dar eu n-am făcut asta niciodată. Ştiu sigur că am nevoie de o mică schimbare, mă simt un pic ciudat în ultima perioadă şi n-am găsit o altă soluţie în afară de asta. Mai sunt lucruri pe care ar trebui să le fac, sunt convinsă, dar şi ăsta e un pas mare pentru mine. Aşa că nu mă mai gândesc că poate n-o să reuşesc, ci mai bine încep. Voi actualiza textul pe măsură ce mi se întâmplă lucruri :).

Ora 8.00: primul ceai al zilei, verde cu rodie.

Orele 9.00-11.00: câteva guri de apă.

Ora 12.00: mi-am curăţat o portocală mare, am mâncat cam un sfert deja. Nu mi-a fost foame până acum, am petrecut dimineaţa scriind plină de vervă despre un subiect pasionant. Deja am trecut peste subiecte ca “We are what we eat” sau o imagine cu porridge pe FB, deşi tare mi-ar fi plăcut să citesc despre ele. OK, încă puţină portocală. Evident că mintea începe să mă saboteze şi nu mă pot gândi decât la clubul de carte de diseară, unde fetele vor ronţăi şoriceşte cine ştie ce bunătăţi. Bine că portocala asta nu e acră decât cât trebuie. Adevărul adevărat este că nu îmi este cine ştie ce foame. Ai auzit, mintea mea? Nu îmi e foame.

Ora 12.30: Uite ce status minunat, perfect pentru mine: “Oare o fi un semn de sănătate să-ți fie foame tot timpul?” Poate ar fi bine să-mi închid FB-ul. Poate. 
Ora 13.00-13.30 Jumătate de litru de apă deja băut. În general nu trec de un litru de apă pe zi. Completez cu ceai. Am lucrat şi am dat şi peste ceva fain şi, în acelaşi timp, dificil, datorită lui Carmen: un test de la Tony Robbins, un om care mă motivează şi mă inspiră de peste 6 ani. Am terminat portocala cu ochii la muncitorii din faţa blocului care strică trotuarul cine ştie pentru ce. 

 Ora 14.00: un rooibos Gingerbread. Îmi place la nebunie gustul. 

 Ora 15.00-15.24: două mere mâncate unul după altul. Fanteziile mele culinare din momentul ăsta sunt cam nostime: pâine prăjită cu un strat generos de unt şi picuri de miere.
Ora 16.52: am băut restul de apă până la un litru care-mi rămăsese. Mi-e puţin foame şi mă amuză faptul că în afară de pâine prăjită cu miere şi nişte năut nu am alte pofte. Trebuie să plec spre clubul de carte, aşa că n-o să mai pot nota lucrurile în timp real. Am idee despre ce o să mai mănânc până la orele 19.00 sau 20.00 şi o să actualizez aici când mă întorc. Mă gândesc că dacă n-aş fi stat acasă mi-ar fi fost al naibii de greu să fac asta. Adică, stai, că şi aşa e destul de dificil. :)

Update ora 22.20: Pe la ora 17.45 eram în metrou. Între două înghiţituri de apă, auzeam frânturi de conversaţie între trei omuleţi care făceau schimb de experienţe culinare: am auzit ceva despre nişte brânză, smântână şi un cuptor introdus strategic în dialog, scrumbii, somon şi sosuri. În acel moment, mi-am mutat atenţia spre cititorii din jurul meu, dar fiindcă nu mă puteam zgâi în niciuna dintre cărţi, m-am concentrat asupra unei pete imaginare de pe geantă. 

La ora 18.00 am ieşit de la metrou şi am scos o banană. Mi-ar plăcea să vă explic cât de lady am fost când am mâncat-o, dar o să vă cruţ de imaginea asta suavă. Când am ajuns la ceainărie, am mai mâncat una. Mai aveam în geantă şi o cutie mică de afine, dar nu le-am mai mâncat şi pe alea. Am băut doar un rooibos delicios.


Concluzie: o portocală, 2 mere şi două banane mâncate, 3 ceaiuri şi peste 1 litru de apă băute. Mi-am dat seama aproape de când am început că dacă o să reuşesc, o să fie o victorie a minţii mele şi atât. Nu a fost uşor, dar parcă nici aşa greu cum îmi imaginam. De repetat, nu am de gând să repet experienţa, cel puţin nu prea curând. 

Etichete: