Fiica mea cea mare, Suzanne, cu lapte şi o carte - Carl Larsson
Citeam
Almanahul Lafayette 1928 cu plăcerea
cu care am citit toată viaţa basme, lăsându-mă cuprinsă de aura lor, nefăcând
niciodată prostia de a le pune la îndoială, de a încerca să le demitizez, ci,
dimpotrivă, încercând să le mut minunile în realitatea amorfă din care mă
salvam astfel. Mă sustrăgeam manipulării manipulând eu însămi realitatea, şi
adormeam gândindu-mă că, la urma urmei, a citi despre bucate şi băuturi savante
ca să contracarezi cina săracă reprezintă un efort de abstractizare mai
susţinut decât a plăti mirosul fripturii cu clinchetul monedelor… […]
Pot să întocmesc
o listă întreagă de mâncăruri pe care le fac numai o dată pe an, cu un anumit
prilej sărbătoresc, ele, mâncărurile respective, făcând parte chiar din
definiţia sărbătorii: sarmale la Crăciun, piftii de Anul Nou, drob şi ciorbă de
miel la Paşti, găluşte cu prune în vacanţe la ţară. Succesiunea lor reprezintă scurgerea
anului, trecerea timpului, dar şi legătura atemporală cu cei ce le-au făcut
înaintea mea şi pe care simt că i-aş trăda dacă nu le-aş continua obiceiurile
imuabile. Sunt singurele mâncăruri complicate pe care accept să le fac, efortul
laborios pe care îl presupun fiind o parte a ritualului tradiţiei, un
sacrificiu consimţit cu bucurie şi cu sentimentul datoriei împlinite. În
rest, principala calitate a bucatelor pe care le gătesc este faptul că se pot
face repede, în scurtul timp pe care îmi pot permite să-l petrec în bucătărie.
[…]
Laptele de
pasăre se
găseşte descris în toate cărţile de bucate. N-o să mă obosesc deci să transcriu
modul de preparare, de altfel extrem de simplu, a acelor nori rotunzi de albuş,
plutind în cerul de gălbenuş dulce, care poartă un atât de sugestiv şi de
înşelător nume. Faptul că includ acest fel aici se datorează obsesiei pe care a
reprezentat-o pentru mine de-a lungul primei copilării. Nu numai că îmi plăcea
[…], dar mă şi fascina. Pentru că, atunci când eram la bunici şi aşteptam seară
de seară cu o cană în mână, strânsă cu emoţie, momentul solemn al mulsului,
ştiam că laptele vacii iese din uger. Nu mă îndoiam, aşadar, că laptele de
pasăre este şi el obţinut într-un fel mai mult sau mai puţin asemănător, doar
că nu reuşeam să descopăr unde sunt şi
cum arată ugerele păsărilor.
(Din
Almanahul Lafayette de Ana Blandiana–
în volumul Intelectuali la cratiţă.
Amintiri culinare şi 50 de reţete, ed. Humanitas, 2012)
Etichete: Festinul literar de vineri
