Aş fi putut să-i zic în
alt fel, dar ăsta mi s-a părut cel mai adecvat cuvânt. Nu are foile specifice,
dar textura mă duce cu gândul la o lasagna săţioasă, care-şi desface cu
mărinimie multele arome. Am tot văzut că meiul e lăudat peste tot, chiar şi
pentru oamenii mari, nu doar pentru bebeluşi şi păsări :), şi nu strică deloc faptul
că-mi place, spre deosebire de quinoa, de care nu mă sinchisesc prea mult.
Pentru că-mi place,
vi-l recomand cu dragă inimă şi vouă. Nu conţine gluten, e bogat în proteine, dar
cu puţine calorii (adică e mană cerească pentru vegetarieni), reduce
colesterolul şi are un efect alcalin (asta însemnând că luptă împotriva
excesului de acizi din organism care predispun la osteoporoză, de exemplu).
După ce l-am fiert (200 grame de mei),
l-am lăsat la răcit şi am făcut un sos din 500
grame de sos de roşii amestecat cu 3
felii de jalapeños tocate mărunt, 1-2
linguriţe de chimen, o lingură de oregano uscat, sare şi piri-piri. Apoi l-am dat şi pe el
deoparte.
După ce s-au răcit, am
amestecat meiul cu sosul şi am mai adăugat o
cutie de fasole roşie şi una de
porumb, ambele scurse bine de apă. Am ras apoi şi vreo 200 grame de cheddar, am amestecat, iar pe deasupra am ras încă 100 de grame, tot de cheddar.
Am dat la cuptorul
încins la 180 de grade C şi am lăsat până a început să bolborosească, adică
vreo 20-25 de minute. Am scos vasul din cuptor şi am presărat pe deasupra pătrunjel tocat, roşii şi avocado cubuleţe.
Mi-a plăcut, deşi nu
sunt deloc fană fasole boabe; cred că e prima dată în 15 ani când mănânc. Următoarea
dată înlocuiesc fasolea cu năut şi o să fie perfect. :)
Etichete: fasole rosie, mei, porumb
