Cremeria Emilia, un gelato vero în inima Bucureştiului

Auzisem de ceva timp că s-a deschis în Centrul Vechi un paradis al îngheţatei şi curiozitatea ne-a scos din casă ieri şi ne-a mânat drept la Cremeria Emilia. Noi nu suntem foarte mare fani îngheţată, dar ne place aşa cum ne plac baloanele de săpun, pentru simplul motiv că ne fac să ne simţim din nou copii. E ceva foarte inocent în a te bucura de linguriţa plină cu îngheţată şi există probleme pe lumea asta pe care numai ea le poate rezolva. Cum a zis şi poetul (ok, era, de fapt, un maratonist), fără îngheţată ar fi întuneric şi haos.


Ne-a plăcut din prima locul pentru că zumzăia de lume şi omuleţii de acolo s-au dovedit a fi deschişi şi prietenoşi.

Locul arată bine, cu mese albe şi scaune inscripţionate, becuri joase, afişe înrămate şi un dulap cu diverse tipuri de vase. Pe mine, interiorul m-a dus cu gândul la designul minimalist scandinav ce dă mereu senzaţia de spaţiu, lumină şi relaxare.





Magia se întâmplă jos, unde îngheţata este păstrată în recipiente cu capac, tartele şi prăjiturile fiind etalate în toată spledoarea lor în galantare. Frigiderele sunt şi ele pline de bunătăţi. Cremeria Emilia vinde şi mai multe feluri de cafea, fiind, cred, un adevărat rai pentru cei mai feroce cafegii.



Am bâjbâit puţin în alegerea “gusturilor” pentru că toate ne şopteau cuvinte îmbietoare, cu promisiuni din cele mai dulci. Că am ajuns aici, cred că mi-ar fi plăcut mai multă limba română în meniu. Nu sunt cârcotaşă, sigur că fiordilatte sau Bacio con nocciola del Piemonte sună mai bine aşa, dar eu vreau să nu-mi scape nimic.

Noi ne-am înfruptat din trei minunăţii: am zis că dacă tot e festin şi duminică (:P), s-o facem ca la carte. Luc şi-a luat o cupă cu două arome, fistic şi lămâie (14 lei), iar eu – un cuore croccante con amareno e cioccolato şi biscottino con frollini al cacao, adică cireşe şi ciocolată, plus ceva crocant asemănător cu chipsurile de ciocolată (14 lei). Am împărţit apoi un bicchierino (adică un pahar mic) Emilia cu fistic şi ornat cu fulgi de migdale (10 lei). Inspirat, Luc a făcut şi o schiţă de viitor desen, care mie îmi place mult. :)





Chiar dacă nu eşti cunoscător, simţi că nu e îngheţata pe care-o iei de la colţul străzii. Toate aromele sunt fine şi mătăsoase, culorile sunt pale, nu fosforescente ca la amintitul colţ de stradă, şi asta e de bine. Bicchierino avea chiar un gust neted de ciocolată albă care mângâie subtil papilele. Cu asemenea date, a fost datoria de onoare a linguriţelor pofticioase să nu lase pic de îngheţată în pahare. 


La final, omuleţii de la capătul linguriţelor pofticioase şi-au dat mâna şi au plecat, îndulciţi, spre alte provocări: filmul Avengers, cu mic popas la Ex Libris, şi au ajuns acasă uzi ciuciulete, dar roşii în obraji şi zâmbitori. :)

Cremeria Emilia se află în Centrul Vechi, pe strada Franceză, nr. 38-42.  

Etichete: , , , ,