Mansarda cu bunatati: Festinul literar de vineri (25)

De neuitat îmi sunt ospeţele de la Văratec date de maici la hramul Sfintei Maria Mare. Mai văd şi azi faţa albă întinsă pe masa din cerdac, împodobită cu micsandre şi ramuri mici de brad. Ceremonia începea cu rugăciunea bunei maici Tatiana, care-L chema pe Domnul să binecuvânteze bucatele aduse, şi se sfârşea cu rugăciunea ei de mulţumire pentru îndestularea hărăzită.

Pe un platou se aduceau ciuperci pane, însoţite de un bol plin cu mujdei; de pe o altă farfurie ne îmbia pateul de ficat, clădit asemeni unui tort şi garnisit cu pătrunjel şi roşii. Urma o supă aurie servită din castron cu polonicul mare. După aceea apărea pe tavă un pui fript, dolofan şi dichisit pe laturi cu salbe de cartofi întregi, înăbuşiţi în unt. Masa se încheia cu o grămadă de plăcinte calde din mere dulci, culese din livadă, şi cu tablaua de cafele negre şi lichior.

Afară de maica Tatiana, de părinţii şi de bunica mea, se mai aflau acolo câteva doamne moldovence care dădeau savoare mâncărurilor de sărbătoare cu fel de fel de snoave şi poveşti. Aperitivele cereau glume şi versuri săltăreţe: de obicei se recita din Păstorel; supa trezea acelor doamne nostalgia tinereţii, pe fondul Iaşilor de altădată; friptura îndemna la destăinuiri sentimentale, iar plăcintele cu mere ne invitau să ne ridicăm privirile din farfurii spre grădina însorită, cu pomii grei de roade coapte, spre turlele bisericii din zare. Cafeaua şi lichiorul le îndulceau pe moldovence, care prindeau să cante vechi romanţe, cu glasul tremurat şi ochii-ntredeschişi. Tot ce mâncaserăm se prefăcea atunci în melodie şi visare şi melancolie.