Novel Interiors

Nu ştiu exact cum s-a declanşat pasiunea mea pentru designul interior. Cred c-a început timid cu Alain de Botton şi a lui Arhitectură a fericirii şi s-a declanşat definitiv acum câţiva ani când am descoperit site-ul Freshome şi minunatele interioare scandinave. Mi-am imaginat mult cum ar fi să trăiesc, să iubesc şi să am oameni în vizită într-un decor ca cel de mai jos şi de-atunci tot vânez site-uri şi bloguri de citit de pe nişa asta. Aşa am găsit Ciao Domenica, Susan Branch şi A Bloomsbury Life, un blog scris cu mult aplomb şi dragoste de lucruri frumoase de Lisa Borgnes Giramonti. 

Sursa foto

Anul trecut, Lisa Borgnes Giramonti şi-a lansat prima carte: Novel Interiors


Novel Interiors este o carte ce surprinde magia lui acasă, tot confortul şi intimitatea, sentimentul de siguranţă şi inspiraţia care se nasc acolo. Subtitlul ei, Living in enchanted room inspired by literature, face din această carte cadoul perfect pentru toţi literaţii şi iubitorii de design interior din preajma noastră. Chiar şi pentru noi înşine. Eu, cel puţin, aşa am făcut: nu-mi mai oferisem de mult un cadou şi acesta mi s-a părut de departe cel mai potrivit.

Cartea se conturează pe întâlnirea a două mari iubiri: Lisei îi plac cărţile tot atât de mult ca designul interior, iar ceea ce face ea în Novel Interiors este să ofere o mulţime de sfaturi despre cum poţi să îţi decorezi casa în funcţie de romanul preferat. Autoarea ne ajută cu sute de idei, citate minuţios selectate din cele mai fermecătoare cărţi şi fotografii absolut încântătoare ale unor interioare care există deja. Impresia mea este că nu e niciun pic de incongruenţă între citate şi imagini, ba chiar e incredibil cum se potrivesc atât de bine, deşi, repet, interioarele nu au fost încropite special pentru cartea asta, ele existau deja.

Cartea e împărţită în 6 capitole şi mi-ar plăcea să trec puţin prin toate, nu ca să vă ştirbesc din plăcerea lecturii, ci, sper eu, să vă dau un imbold. Ele tratează stiluri interioare care se potrivesc tuturor şi sunt însoţite de citate din cărţi scrise de autori clasici.

Primul capitol, Shall I Put the Kettle On?, unul din preferatele mele, e despre domesticitate, despre şarmul lucrurilor în dezordine, despre cum ar trebui să nu subapreciem niciodată un fotoliu confortabil şi o viaţă simplă trăită cu însemnătate. O casă e o casă adevărată când obiectele din ea ating gradul perfect de confort, când canapeaua se mulează după forma trupului tău atunci când te cuibăreşti să citeşti

Nu contează cât de vechi sunt scaunele pe care le folosim, ci gradul de confort pe care-l are o cameră, sufletul său.

O masă rotundă şi joasă ticsită cu cărţi, un bol de supă fierbinte, miros de rufe uscate, prosoape de baie curate sau o vază cu flori proaspete dau caselor noastre sentimentul de familiar, de siguranţă.

Remembrance of Things Past mi-a dat cumva impresia de muzeu, specific unei vârste mai înaintate, cu foarte puţină culoare, dar cu materiale puternice şi dure. Pe de altă parte, m-au atras unele detalii ce mi-au permis să vizualizez o întreagă familie în astfel de interioare.

Interioarele din acest capitol servesc ca un fel de recuperare a splendorilor trecutului şi de integrare a lui în vacarmul prezentului.

It was an aesthetic education to live within those walls, to wander from room to room, from the Soanesque library to the Chinese drawing-room […]” –Evelyn Waugh

În Living au Naturel, aflăm că natura ne poate învăţa câte ceva despre autenticitate şi simplitate. M-a incitat să mă gândesc la wabi-sabi şi să rezonez destul de mult cu estetica sa. Aici ne dăm seama că o încăpere nu trebuie să fie monahală ca să răspundă principiilor naturalului. Trăind în armonie cu natura şi invitând câteva din elementele de afară spre înăuntru, putem învăţa despre ceea ce ne face cu adevărat fericiţi.

O oarecare austeritate vorbeşte despre o înclinaţie către lucrările spiritului, mai degrabă decât spre aparenţe şi aglomerare.

                                       Confortul rămâne, dar utilitatea e linie directoare.

Al patrulea capitol, Oh, the Glamour of It All, orbitează în jurul hedonismului atât de prezent în romanele lui F. Scott Fitzgerald. Stilul e colorat şi te învaţă cum să profiţi de clipele trecătoare ale vieţii şi, mai ales, e triumful calităţii asupra cantităţii. Spre deosebire de stilul anterior, aici accesoriile sunt încurajate, dar nu abundente.

We had loved the big studio with the great paintings. It was like one of the best rooms in the finest museum except there was a big fireplace and it was warm and comfortable” Ernest Hemingway

Opere de artă abstracte, accente geometrice, lămpi, cărţi aranjate după cotor, pahare înalte şi carafe sunt mărci ale unui stil şic unde fiecare obiect e investit cu importanţă.

Anything Goes e un alt preferat al meu pentru că reprezintă un ideal. El e despre neconvenţional şi eu cred despre mine că-s orice numai asta nu. Oamenii acestor interioare au un spirit boem, sunt fascinaţi de texturi şi culori şi nu vor ţine niciodată seama de trenduri sau reguli atunci când vine vorba de a-şi decora propria casă. Nimic nu se potriveşte cu nimic altceva, e un eclectism şi o excentricitate care imprimă interioarelor un accent magic.

Dual: un colţ al camerei are motive indiene, pe când în celălalt e ca şi cum te-ai afla într-un bazar în Orientul Mijlociu. 

Carusel de senzaţii specific firilor artistice sau călătorilor incorigibili. 

Cu Sometimes a Fantasy nu am rezonat perfect căci e stilul luxului şi al cărămiziului îndrăzneţ, iar eu sunt omul simplităţii şi al nuanţelor mai degrabă pastelate.

Dacă Living au naturel era despre minimalism, acest ultim stil glorifică maximalismul, excesul şi detaliile ornamentale. 

Ce mi-a plăcut cel mai mult la cartea asta? Am visat. Mult. În detalii. Inima mea a vrut căni şi ceainice, un colţ personalizat de lectură, fotolii şi perne. O casă adevărată, pe pământ, cu grădină luminată de becuri colorate. Mai mult, m-am oprit mereu să îmi notez romane de citit: Trilby de George du Maurier, My Family and Other Animals de Gerald Durrel, I Capture the Castle de Dodie Smith şi multe altele. Ba chiar, pentru că totul curgea atât de frumos şi era inclusă în carte, m-am dus la bibliotecă şi am recitit nuvela Beatitudine de Katherine Mansfield.

Ce am învăţat? Că există gusturi şi gusturi, că nimic nu e interzis, că poţi fi oricât de excentric şi de nebun în aranjamente şi că ponturile din această carte te pot ajuta să fii cu un pas mai aproape de visul tău.

Cartea poate fi comandată de aici

Etichete: , , ,