Mansarda cu bunatati: Belli Siciliani, un colţ de Italia la Bucureşti

Sunt iremediabil îndrăgostită de Italia fără s-o fi văzut încă. Îmi plac pizza, pastele şi tiramisu ca oricărui om cu apetit sănătos de viaţă şi gust; în acest sens, filmul Big Night mi-a servit de reală educaţie gastronomică, aşa că te invit să-l vezi! Şi pentru că suntem făcuţi din marote, coincidenţe şi întâlniri, uite încă o mână de lucruri italiene pe care le iubesc: sindromul Florenţa, parfumul Sensi de la Armani care, din păcate, nu se mai face (buuuu!), la dolce vita din “Under the Tuscan Sun”, râul Arno şi oraşul din “O cameră cu vedere” şi fiecare colţişor străbătut de cele două personaje din The Trip to Italy. Am auzit de Ambra şi T’Appartengo, dar mie mi se face pielea de găină, de vreo 20 de ani, de fiecare dată când îl aud pe signor Minghi cum cântă “eccoli qui” în Edera.

Cu acestea în minte, vă arăt azi un restaurant simpatic, înfiinţat din dragoste de Italia şi mai ales de regiunea Sicilia. Restaurantul se numeşte Belli Siciliani şi se află pe Mătăsari, în zona Iancului.

Pentru că am început să fac poze când încă nici nu ne hotărâsem unde să stăm :), am fost luată la ochi de proprietară care mi-a vorbit puţin despre restaurant şi planurile lor. Am aflat că soţul ei este italian, bucătarul, la fel, iar dragostea lor de Sicilia i-a făcut să aducă un strop din atmosfera de acolo până în România, unde s-au hotărât să trăiască.

Aproape totul este adus din Italia, până şi plantele, vasele, ghivecele şi tablourile decorative de pe terasa însorită. Tot acolo am văzut şi o ramură de măslin veritabil, lăcuită ca să reziste cât mai mult timp şi să dea acea nuanţă de autenticitate locului. M-am mirat şi mai mult când am auzit că soţul italian, scrupulos, aduce din regiunea natală nu numai ingrediente clasice şi tradiţionale, ca mozzarella sau prosciutto, ci şi sarea şi zahărul, care se deosebesc, pare-se, de cele de la noi din ţară. Merită un punct pentru originalitate, nu?

Am reţinut şi un plan de viitor, adică deschiderea unei cantine (pivniţă) unde să servească, pe lângă minunatele vinuri licoroase italiene, şi brânzeturi şi mezeluri specifice. Asta mie îmi sună fantastic şi sper ca planul să se concretizeze cât mai repede.

Bun, să vă arăt totuşi cum e la Belli Siciliani.

Interiorul e restrâns, sunt practic câteva măsuţe şi la parter, şi la demisolul rezervat nefumătorilor. Terasa e ceva mai încăpătoare şi, aşa cum v-am spus, plină de detalii tipic italieneşti.

Mi-au plăcut mult şervetele de pe masă, un fel de infuzie siciliană care prieşte ochiului şi stimulează apetitul. În suporturi şi pe rafturi, vinuri roşii sau albe, iar în galantare, prăjituri diverse, dulceţuri, paste şi sosuri.

Afară, unde ne-am şi instalat, atmosfera era molcomă, potrivită unei zile de sâmbătă de mini-vacanţă. De la masa alăturată se auzea conversaţie în italiană şi pentru că oamenii au fost drăguţi şi ne-au întrebat cum ne e, le-am răspuns într-o italiană-spaniolă de care am fost mândri. :)

Tot afară, ca să vedeţi cât e de mare pasiunea, proprietarii au început să picteze toate stemele oraşelor din Sicilia, dar lucrurile merg lent pentru că fac ei tot, încetul cu încetul. Mi-a plăcut şi steagul Siciliei, cu un triskelion în centru, reprezentând capul Meduzei cu trei picioare, corespunzătoare celor trei colţuri ale regiunii.

Ce mâncăm la Belli Siciliani?

Din partea casei am primit la început două bruschete cu caponata, un fel de salată gătită, specifică Siciliei, cu vinete, ţelină, cartofi şi ardei. Cu ele, pofta de mâncare se contura din ce în ce mai bine.

Eu mi-am luat paste all’ arrabiata (16 lei), adică penne în sos de roşii cu peperoncini, oregano, usturoi şi pătrunjel. Corecte, al dente, porţie normală. Pe deasupra era presărat ceva ce probabil ar fi trebuit să fie parmezan, dar mie nu mi-a dat deloc senzaţia asta. Pentru mine a fost bine doar pentru că nu-mi place deloc brânza asta. N-am mai mâncat de mult iute, aşa că am dat de furcă papilelor cu peperoncinii agitaţi, dar i-am îmbunat frecvent cu deliciosul vin alb al casei.

Luc şi-a luat, cum altfel, o pizza 4 stagioni (24 lei) şi s-a declarat satisfăcut. I-a plăcut blatul despre care mi-a zis că seamănă cu cel al pizzei de undeva de la munte, ceea ce în accepţiunea lui, e un lucru foarte bun. M-am înfruptat şi eu dintr-o felie şi mi s-a părut acceptabilă.

Cu desertul am sărit puţin calul, pentru că ne-am luat două feluri şi am primit încă unul din partea casei. Le-am mâncat aproape în întregime, evident!

Din partea casei am primit două porţii de mini-cannoli, presărate cu scorţişoară. Bune, mi-a plăcut mult foietajul crocant şi proaspăt.

Pentru că nu aveau tiramisu, ne-am îndreptat atenţia către o porţie de cassatina siciliana (12 lei) şi 2 bigne crema, adică mini-ecleruri, unul cu cremă de cafea şi celălalt cu cremă de ciocolată.

Cassatina nu m-a impresionat pe mine, probabil pentru că ricotta îmi e indiferentă. Mi-a plăcut, în schimb, ciocolata albă de deasupra. Cât despre ecleruri, bun a fost cel cu ciocolată, în celălalt nu se simţea deloc cafeaua şi mi s-a părut cumva sec în ciuda cremei.

Ce mai găsiţi la Belli Siciliani? Ei bine, de toate: salate, supe şi risotto, spaghete cu fructe de mare şi penne al salmone, 17 feluri de pizza şi destule preparate cu carne cât să satisfacă orice apetit.

De ce să mergeţi? Pentru că spre deosebire de alte locuri, aici se mănâncă bine la preţuri oneste. E o afacere de familie care speră să crească frumos şi nu cred c-o să-şi permită să facă rabat de la calitate. În plus, primeşti porţii îndestulătoare, iar atmosfera e un atu important.