Nu ştiu dacă vi s-a
întâmplat vreodată să treziţi pe cineva din somn dându-i să miroasă ceva bun,
de-abia ieşit de la cuptor. Nici mie nu mi s-a întâmplat, dar jur că azi exact
asta plănuisem să fac cu crumble-ul ăsta
cu zmeură. Dar planetele zburdau leşinate prin alte părţi ale galaxiei şi
nu s-au aliniat aşa cum îmi doream: Luc s-a trezit de bună voie şi nesilit de
nimeni exact cu 5 minute înainte să scot eu din cuptor formele. Îmi plănuisem
exact tot ritualul de momire a somnorosului, pe paşi, dar nu contează, tot o fac
eu odată şi-odată.
Crumble-ul a ieşit extraordinar,
mi se înmoaie inima gândindu-mă cum stă cuminte pe masa din bucătărie aşteptând
să fie vandalizat de două linguriţe pofticioase. Se pregăteşte imediat şi, de
fapt, mai mult stă la cuptor.
Începem? Începem… :)
Amestecăm într-un bol 120 grame de făină cu 80 grame zahăr brun. Peste ele adăugăm 70 de grame unt nesărat şi amestecăm cu
mâna până ce compoziţia se transformă în firimituri şi începe să se dezlipească
de pe mână.
Eu am avut doar 3
ramekinuri, aşa că am folosit şi două forme de mini-tarte ca să nu arunc nimic
din compoziţie.
Am împărţit pe fundul
formelor cam 500 grame de zmeură, le-am
picurat cu fulgi de migdale (cred că
în total am folosit cam 40 de grame), iar apoi am pus pe deasupra compoziţia cu
făină, unt şi zahăr.
Le-am dat la cuptorul
preîncălzit la 180 de grade timp de 35 de minute sau până se rumenesc un pic.
Sunt mi-nu-na-te calde
cu puţină îngheţată de vanilie pe deasupra, dar şi reci, simple, vor scoate
multe oftaturi de uimire şi apreciere.
Bon app’ şi să aveţi o
săptămână frumoasă de tot!
Etichete: crumble, Crumble cu zmeura, fulgi de migdale, zmeura
