A fost prima dată când
am mers la festivalul Femei pe Mătăsari. Şi în ciuda căldurii şi a aglomeraţiei
– tind să devin arici când e prea multă lume în jur –, mi-a plăcut. M-am simţit
bine, am vorbit cu oameni pe care nu-i cunoşteam, am dat şi-am primit un Free
Hug, mi-am cumpărat un semn de carte cu bufniţă şi-am câştigat un abonament la
biblioteca Institutului pentru Fericire. În plus, am avut ocazia să o ţin în
braţe pe Lola-busola-cea-mai-drăguţă-căţeluşă şi să simt cum bate inimioara ei plăpândă,
dar mare. Vezi mai jos poza.
Nu ştiu cum, dar vara
mi se pare că e timp mai puţin pentru toate. Că eu am mai puţin timp. Se
întâmplă lucruri, ascult vrăbiuţele cum îmi cântă la fereastră în fiecare
dimineaţă, vreau să merg la cutare sau cutare eveniment, îmi iau ceva de
mâncare, fac cercetare şi scriu, citesc, visez un pic, gâdil şi mă hlizesc cu
prietenul meu şi, poc! gata ziua. Na, nu ajută defel că am început iar să mă
trezesc în mijlocul nopţii şi bonus, nu doar o dată, ci chiar de 3-4 ori pe
noapte; ăsta e de departe recordul meu personal. Săptămâna trecută am avut
chiar şi unul din visele mele lucide, în care, culmea, încercam să schimb ce
visam. De ce eu şi vara suntem atât de diferite şi de ce nu ne înţelegem, habar
n-am…
Duminică, deşi mă
resimţeam după ziua pliiiină de dinainte, am dat o fugă şi până la Namaste,
festivalul indian de la Muzeul Satului. La fel de multă lume, dar acolo mai
poţi scăpa pe o cărare să miroşi teii, să auzi cum foşnesc copacii şi să
observi în linişte sariuri colorate, umbre şi mâţe languroase.
Am adormit cu
Sticletele în braţe şi-n nări (miros bine de tot paginile de carte nouă) până-n
10 şi a fost bine.
Cât despre milkshake…
Am văzut deunăzi, cred, un post sau un video despre cum poţi să congelezi
ciocolata pe care n-o mai foloseşti şi s-o arunci aşa congelată într-o cană cu
lapte. Mai întâi m-am gândit cum arată oamenii ăştia care să aibă nevoie de
puţină ciocolată topită pentru ceva şi după aia să nu mai aibă ce să facă cu restul.
Adică de ce n-o mănâncă pur şi simplu? De ce nu tăvălesc nişte căpşuni prin ea
şi gata prisosul? Seriously!
După aia am topit cam 130 de grame de ciocolată cu lapte
(cred că merge la fel de bine şi cu neagră), am lăsat-o puţin la răcit şi am
turnat-o cu linguriţa în forma de peştişori pentru gheaţă (se vede un peştişor în poza de mai sus). Am lăsat-o câteva
ore pentru că mai aveam treburi de rezolvat şi într-un târziu mi s-a făcut şi foame, şi sete.
Am umplut un pahar cu lapte, l-am încălzit puţin la microunde şi am adăugat
doi peştişori îngheţaţi de ciocolată. Am ras pe deasupra
încă puţină ciocolată. Iar restul e poveste.
Etichete: ciocolata, Femei pe Matasari, milkshake, Muzeul Satului, Namaste
