Dulceaţa - Geraldine Streichart
Cu mama am
deprins, în ani ceva mai înlesniţi, răsfăţul cofetăriilor din centru: Capşa şi
Athénée Palace (Nestor nu mai exista de mult). Eram la vârsta dificilă a
muţeniilor hipersensibile, şi mama mă momea astfel, cu instinct foarte bun, la
mice tête-à-tête-uri, greu de convocat între două naturi foarte diferite, ca
ale noastre. La Capşa mi se cumpărau dropsurile
în culori pastelate, rotunduri aplatizate şi sidefii, cu gust suav şi
persistent. Se lăsau ronţăite cu un fel de graţie, opunând rezistenţă doar atât
cât se cuvine în lumea bună… La Athénée Palace luam Coupe Jacques sau profiterol, dacă era vară, iar pentru acasă, jofrele de rigoare şi întotdeauna o
punguţă de celofan cu caramelele casei,
mult mai mari decât cele obişnuite, cleioase, lucioase, şi pe care le înnodam
una după alta în aceeaşi seară, până la ultima. Vor fi costat mult, nu m-a
lăsat niciodată să simt asta. Ba chiar mi s-a vârât de timpuriu în cap că, deşi
suntem aproximativ săraci, la mâncare n-o să facem niciodată economie. Mama îmi cumpăra întotdeauna primele
căpşuni ori primele cireşe, primii cartofi noi, trufandale. Le aşteptam cu
freamăt şi nimic n-a mai avut pe urmă gustul cărţilor citite pe pat, cu
soarele-n geam şi cu castronul uriaş de cireşe luminând lângă mine.
Mă măritasem
deja când Dan, proaspăt soţ iubitor, a preluat de la mama reţeta magică de a mă
pune în stare de funcţiune dimineaţa: “oul frecat” […].
Un ou dintr-ăsta frecat (de fapt, doar gălbenuşul)
se face dintr-o nucă zdravănă de unt, frecată cu o linguriţă şi jumătate de
zahăr până devine cremoasă. Se adaugă gălbenuşul crud, se amestecă bine, apoi
se pune un vârf bun de linguriţă de cacao şi se amestecă iar. Dacă schimbi
ordinea sau te grăbeşti, se taie şi-l arunci la chiuvetă cu mare oftică. La
vremea căpşunilor, e inegalabil cu două, trei zdrobite înăuntru. Merge şi cu
vişine. Mergea oricum!
(Din
Brânza de curcă de Tania Radu – în
volumul Intelectuali la cratiţă.
Amintiri culinare şi 50 de reţete, ed. Humanitas, 2012)
Etichete: Festinul literar de vineri