Prânzul - Gustave Caillebotte
În ochii lui monsieur
Marteau scânteia deja nerăbdarea. Stăpânul casei avea un pântec-siloz.
Înghiţise fără să clipească tot ce i se pusese în farfurie şi părea gata să
continue în acelaşi ritm. Nadine îşi rupea pieliţa unei unghii, iar madame
Marteau tocmai arborase expresia unei pictoriţe care, după ce şi-a plimbat
prietenii prin galerie, i-a pus în fine faţă în faţă cu la pièce de résistance.
- Terrine
de crêpes aux oranges avec sa sauce caramel au beurre sale.
Sigur,
după dezastrul cu sos Mornay, aproape orice mi s-ar fi părut atrăgător, chiar
dacă desertul avea un nume imposibil. Cum să nu se uite tot oraşul la tine ca
la o arătare de pe altă lume când găteşti aşa ceva? Amatorii de dulciuri din Lugoj aveau opţiuni precise în domeniu:
kremşnit, pricomigdale […], tort krantz, prăjitură cu mac, prăjitură cu miere
şi – peste toate – ciocolata de casă care se găsea până şi în birturile sordide
ale târgului. Asta în timp ce la Alimentara puteai alege între napolitanele
Carmen, Aida sau Dănuţ. Dacă mutarea ta de răspuns era terrine de crêpes bla-bla-bla, erai fie un inadaptat, fie un
profesionist al sfidării.
A fost însă de-ajuns o linguriţă ca
să trec de partea terinei. Ce desfrâu palatal! Ce hipnotică provocare! Ce
rendez-vous temerar între răceala compactă a budincii de clătite, incandescenţa
lascivă a sosului de caramel şi frăgezimea astringentă a feliilor decojite de
portocală! Ce artificii ale gustului! Dacă la gratin fusesem nevoit să mă mobilizez
pentru fiecare înghiţitură, aici de-abia mă mai puteam ţine în frâu. Îmi venea
să iau tava, să mi-o pun în faţă şi să mă înfrupt până la indigestie din
splendoarea aceea barocă. Minunat! Génial,
madame Marteau, vraiment genial!
(Din
Maxine, Francine, Nadine, terrine de Radu Paraschivescu – în
volumul Intelectuali la cratiţă.
Amintiri culinare şi 50 de reţete, ed. Humanitas, 2012)
Etichete: Festinul literar de vineri
