Am început din nou să
consum afine, au apărut prin magazine şi mi-am luat obiceiul de a-mi reface
stocul o dată la două zile. Sunt singurele fructe cu care rezonez perfect (OK,
poate că şi clementinele intră tot în categoria asta) pentru că au gustul de
care am nevoie. Îmi place imparţialitatea lor aromatică, nu-s nici dulci, nici
acre, deci perfecte. Şi săţioase. Mai ales în smoothie. Vara asta nu băusem
smoothie până acum – sper că nu sufăr de uituceală cronică –, aşa că după
plimbarea de dimineaţă de la 7 juma’, într-o linişte care nu există decât pe
străzile din filmele de groază când urmează clar să se-ntâmple ceva, am făcut
cel mai bun mic-dejun.
Pentru două porţii am
avut nevoie de 500 ml lapte de migdale,
2 banane şi 250 grame afine. Le-am pus pe toate în blender, am mixat până ce
fructele s-au pasat bine, am pus în recipiente şi, cum aerul începea deja să
frigă, le-am dat la frigider. N-au stat prea mult acolo, doar cât să aibă un
mic abur de aer rece, şi după ce le-am scos, am băut cu poftă şi cu ochii după
un film bun. A fost bun şi răcoros, cel mai bun început de zi şi e sigur c-am
să repet experienţa cât de curând.
După asta, ne-am pieptănat
frumos, ne-am pus cele mai lejere haine şi-am mers în Centrul Vechi la brunch. Dar
despre asta, în următorul post de aici din mansardă.
Voi cum aţi petrecut
weekend-ul?
Etichete: afine, smoothie