Am avut parte de
douǎ zile şi jumǎtate în Londra: una la dus şi restul la întors (spre/din Exeter, destinaţia mea,
de fapt, în Anglia), când zborul meu a fost anulat din motive de securitate. O
zi a fost cu ploaie şi frig şi despre ea voi vorbi azi.
N-am mai fost
plecatǎ din ţarǎ de cinci ani (oaaaaa!) şi am încercat sǎ-mi notez tot ce
simţeam în speranţa de a nu pierde nimic. M-am surprins uitându-mǎ ca suricata
şi-ntr-o parte şi-n alta, absorbând, zic eu, esenţialul, comparând (nu m-am
putut abţine!) Londra cu Parisul, mirându-mǎ şi, în general, fiind... prezentǎ.
Iatǎ ce am vǎzut:
- Fetele, chiar dacǎ nu
neapǎrat englezoaice (una din ele pǎrea ucraineancǎ sau rusoaicǎ dupǎ alurǎ) se
dau şi aici cu fond de ten în metrou şi te fac puţin sǎ-ţi doreşti sǎ-ţi
aranjezi şi tu o sprânceanǎ.
- Prima persoanǎ care
mi-a zâmbit pe pǎmânturile reginei a fost o doamnǎ spilcuitǎ care, imediat ce
metroul s-a pus în mişcare, a scos o carte în francezǎ şi s-a pus pe citit.
- Fish and chips de la
chinezi= foarte bun! Pozǎ n-am, mi-era
foame tare!
- Prêt-à-manger- scump şi
nu extraordinar de bun. Ceaiul lor de vanilie a fost delicios, totuşi.
- Englezii au case
frumoase unde ţi-e aproape imposibil sǎ nu arunci ocheade, deşi unele din ele
par mai degrabǎ muzee. Cine oare îşi mai aranjeazǎ cǎrţile ca şi cum ar fi
într-o librǎrie?!?
- Te simţi erudit când
recunoşti de la depǎrtare un Van Gogh şi vezi şi nişte Seurat, Velasquez, Turner,
Goya. Ȋn National Gallery, vizitabilǎ gratis.
- Ȋn pub-ul unde am fost,
The Bear (atipic cumva dupǎ spusele ghidului meu- fii binecuvântatǎ, Miruna :)
), am descoperit cidrul (iaics) şi o melodie superbǎ. Ȋn general, în
pub-uri muzica e tare şi oamenii socializeazǎ cu berea în mânǎ.
- E greu sǎ te bucuri de
privelişte când îţi suflǎ vântu-n ceafǎ şi te plouǎ pe sub umbrelǎ. Regent’s Road a fost drǎguţǎ,
totuşi, chiar şi din double-decker.
- Nu credeam c-o sǎ mǎ
impresioneze Big Ben-ul, dar a fǎcut-o.
- Ştiam cǎ n-o sǎ fiu
impresionatǎ de London Eye şi aşa a şi fost. Asta pentru cǎ panoramele nu sunt printre lucrurile mele favorite. N-am fost în London Eye, dar am fost în
Turnul Eiffel. Neimpresionant!
- Notting Hill e un
cartier fain. Pe porţiuni m-a fǎcut sǎ mǎ gândesc la Karlovy Vary din Cehia. Wisteria
se potriveşte foarte bine în cadru.
- Pe Portobello Road se
vinde aproape orice, de la cupcakes, suveniruri şi antichitǎţi, la condimente
orientale şi buchete de rubarbǎ. De la Hummingbird Bakery ne-am cumpǎrat douǎ
cupcakes: una cu bezea (a mea), nu cea mai reuşitǎ şi una cu cheesecake şi
ciocolatǎ (a Mirunei) – foarte bunǎ.
- Tot în Notting Hill am
intrat într-o librǎrie, Books for Cooks, care avea şi o încǎpere unde se
vindeau cheesecake-uri, brownies şi Victoria cakes.
- Aici a locuit George
Orwell. Pe Portobello. Mi se pare interesant când gǎsesc lucruri din astea.
- Am intrat în librǎria
care a servit drept inspiraţie pentru cea din filmul Notting Hill. Locul unde
au fost create scenele e de fapt un magazin de pantofi pe o altǎ stradǎ din
zonǎ, pentru cǎ proprietarul de atunci al librǎriei-inspiraţie nu a vrut sǎ
ofere spaţiul pentru filmare- poveste aflatǎ de la librarul şi (poate)
proprietarul de acum al librǎriei.
- Supa e cel mai bun
antidot la frigul de afarǎ. Una de la Crussh aici- toscanǎ. Decorul nu e atât de prietenos ca la Prêt-à-manger sau
Le Pain Quotidien, dar mâncarea e fǎrǎ fasoane.
Va urma!
Etichete: Londra
