Da,
voluptatea asta nu mi-am mai îngǎduit-o din varǎ (atunci am fǎcut şi fotografia
de mai jos), când cel mai mult îmi plǎcea sǎ ies duminica dimineaţa cu orice
citeam în momentul ǎla, ba chiar şi cu un carnet unde sǎ notez citate, idei,
metafore care-mi atrǎgeau atenţia. Citeam cu spor acolo, pe banca aia, cu faţa
scǎldatǎ de soare, întreruptǎ uneori de apariţia rǎţuştelor care fie se
stropşeau una la alta, fie înotau tacticoase în grupuri mici, sau de vreun
chupachups care vedea pentru prima oarǎ o “bloascǎ” şi era extaziat nevoie
mare. Cu adevǎrat interesant era când începea slujba la biserica maramureşeanǎ
şi cuvinte cântate rǎsunau pânǎ la mine. Liniştea, clipocitul apei, o adiere de
vânt, un lǎtrat de câine, corul de voci. De câte ori am experimentat asta, gândul
mǎ purta imediat la acele dimineţi pe când eram la Istanbul şi luam mic-dejunul
în sunetul chemǎrilor la rugǎciune rostite de muezini.
Ȋncǎ
se mai poate ieşi, cǎci soarele e blând cu noi, iar voluptǎţile s-au înmulţit: frunze
pe caldarâm, culori magice în copaci, aer crocant. Cu cartea potrivitǎ, ne
putem ţese o dimineaţǎ foarte frumoasǎ.
HEDONISME-le sunt lucruri mari şi mici care mǎ
bucurǎ. Am ales sǎ scriu despre ele pentru cǎ nu vreau sǎ uit ce am simţit
într-un anumit moment şi mai ales pentru cǎ îmi întreţin starea de bine.
Etichete: Hedonisme
