Titlul rezumă perfect
ziua de ieri, frumoasă de dimineaţă până seara târziu. Am început cu poftă de
croissante şi-am terminat cu o porţie de plâns, dar din ăla bun, reconfortant,
de avut atunci când vezi că lucrurile intră pe făgaşul normal.
Anul acesta mi-am
propus să lucrez un pic la capitolul “Relaxare”. Pentru un om obsedat de
control, chestia asta e destul de delicată. Uneori e mai greu, alteori se
întâmplă aşa natural că îmi vine să mă bat prieteneşte pe spate şi să-mi zic: “Bravo,
dudette!” Cred că vă puteţi închipui, deci, că ideea unui mic dejun în pat a
fost întâmpinată cu rezistenţă de vocile din capul meu. E irelevant faptul că
răspunzătoare de ea erau alte voci, tot de acolo, deşi cu siguranţă nu din
acelaşi sindicat. Am avut la îndemână nişte pastile de relaxat - lumina de la
ora 6 şi mirosul crud al ierbii ce se cosea sub fereastră -, aşa că le-am
înghiţit imediat ca să nu mai aud mitingurile de protest.
Am fost să cumpăr
câteva croissante şi-am încropit apoi un mic
dejun pentru doi în tava primită în dar din partea Doinei de la Doina Design: două ouă prăjite, o felie de
pâine unsă cu cremă de brânză cu somon, castraveţi, croissante, prima dulceaţă
făcută de mine, de portocale, delicioasă, dar puţin cam apoasă – pentru c-am
încercat să revoluţionez arta de a face dulceaţă şi, ghiciţi ce? am eşuat
formidabil – şi o cană mare de ness
cu lapte. Da, dulceaţa mea de portocale şi bucheţelul de lavandă sunt în
pahare în care noi bem de obicei vişinată, dar a trebuit să mă descurc cumva ca
să am tot ce-mi trebuie la îndemână. Am ronţăit amândoi mulţumiţi, în linişte
asezonată cu priviri şi zâmbete, şi după ce am strâns, ne-am mutat cartierul
general la birou, pentru o nouă zi de lucru.
Seara ne-a găsit la cinema unde am văzut Inside Out, o
animaţie produsă de Pixar, care mi s-a părut mai mult pentru adulţi decât
pentru copii.
Ei, şi copiii or să fie
fascinaţi de imaginile foarte colorate de pe ecran, dar subiectul, emoţiile pe
care le avem şi care ne fac să reacţionăm într-un fel sau altul, va fi destul
de dificil de înţeles pentru ei. E cu Bucurie, Tristeţe, Dezgust, Teamă şi Furie,
e cu prieteni imaginari şi memoria de lungă durată, şi e chiar tare că au
reuşit să acopere atât de multe emoţii şi să reuşească să explice cum trecem noi
de la una la alta atât de repede. Pe drumul spre casă, am avut la un moment dat
o emoţie puternică, de Tristeţe, dar Bucuria lui Luc m-a deturnat de la
lacrimi. Am zâmbit, gândindu-mă la film. Mergeţi, mergeţi să-l vedeţi! De
preferat, după un mic dejun luat în vârful patului. :)
Etichete: filme, Inside Out, mic dejun, mic dejun in pat
